”Un profesor trebuie să intre în aula de studii cu dragoste pentru studenţii săi”

”De fiecare dată când intru în sala de cursuri, mă strădui să fac pentru student un minispectacol de literatură şi poetică. De aceea, mi-am propus, încă de la începuturi, să învăţ pe de rost toate textele necesare cursurilor, ca să nu mă acuze studenţii în sinea lor că vin să le citesc ceva de pe foaie, lucru care îl pot face şi singuri. Cam de prin 1968 şi până în prezent, nu am făcut decât să selectez cele mai bune texte din literatura lumii şi să le prezint studenţilor în acest joc interactiv. În felul acesta, ei înţeleg şi asimilează mai bine informaţia, pe care vreau să le-o transmit”, menționa dr. hab. Ion Manoli într-un interviu, deosebit de actual și azi, realizat de jurnalista Elena Tudoreanu.

- Domnule profesor, cum aţi reuşit să adunaţi atâta pasiune şi dăruire pentru literatură, pentru cursurile pe care le predaţi?

- Prima mea uşă deschisă spre literatură a fost „Decameronul” lui Bocaccio, apoi a urmat „Divina Comedie” a lui Dante Alighieri, iar când eram militar, la marină, în timpul liber citeam şi aşa l-am descoperit pe „Louis Lambert” de Honore de Balzac, un roman care te învaţă cum să iubeşti cuvântul şi să nu trişezi în viaţă.

Organizaţia Naţiunilor Unite a întocmit un nomenclator al tuturor specialităţilor din lume, peste 3800 la număr, la numărul doi în această listă fiind literatura. Numărul unu trebuie să aparţină medicinii, dacă ne referim la un citat din Ray Bradbary: „Nu există decât două lucruri absolut onorabile pe acest pământ – medicina, care tămăduieşte corpul, şi literatura, care tămăduieşte sufletul”.

M-am gândit, dacă este pe lume o profesie care te învaţă să nu trişezi, să nu falsifici, să nu minţi prin intermediul cuvântului şi am descoperit că singura ştiinţă care nu permite toate aceste lucruri este, cu siguranţă, literatura.

”Dacă aş aduna toţi oamenii care de-a lungul anilor au ascultat cursurile mele și ne-am lua de mână, am înconjura, probabil, ecuatorul”

- Mulţi studenţi afirmă, că orele petrecute cu dumneavoastră sunt deosebite. Care este secretul, ce le face să devină aşa?

- Un profesor trebuie să intre în aula de studii cu dragoste faţă de studenţii săi şi atunci succesul nu se va lăsa aşteptat. De fiecare dată când intru în sala de cursuri, mă strădui să fac pentru student un minispectacol de literatură şi poetică. De aceea, mi-am propus încă de la începuturi să învăţ pe de rost toate textele necesare cursurilor, ca să nu mă acuze studenţii în sinea lor că vin să le citesc ceva de pe foaie, lucru care îl pot face şi singuri.

Cam de prin 1968 şi până în prezent, nu am făcut decât să selectez cele mai bune texte din literatura lumii şi să le prezint studenţilor în acest joc interactiv. În felul acesta, ei înţeleg şi asimilează mai bine informaţia pe care vreau să le-o transmit.

- Ce personalităţi s-au numărat de-a lungul timpului printre studenţii dumneavoastră?

- Sunt multe nume de pomenit, dar, din păcate, s-au lansat mai mult peste hotare. Cea mai recentă descoperire este o fostă studentă, vorbitoare de limbă rusă, Ecaterina Belova, care m-a surprins enorm atunci când mi-a spus că după facultate a făcut masteratul în limba română, apoi a urmat Facultatea de Literatură la Cluj, iar în prezent este membra a Uniunii Scriitorilor din România. De Revelion primesc cărţi poştale de pe majoritatea continentelor lumii. Dacă aş aduna toţi oamenii care de-a lungul anilor au ascultat cursurile mele şi ne-am lua de mână, am înconjura, probabil, ecuatorul.

”Eu aş vreau ca studentul de mâine să mă depăşească”

- Cum vă simţiţi printre studenţii de la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova?

- M-am integrat bine în corelaţia student-profesor, profesor-student aici, la ULIM. Un profesor trebuie să fie în permanenţă cu informaţia la zi în faţa studentului dinamic din zilele noastre. Pentru că este bine ca studentul să afle cât mai multe lucruri noi, întâi şi-ntâi, de la profesorul său. Dar am o deosebită plăcere şi atunci, când studentul se prezintă cu ceva nou la ora de curs – o carte, un nume nou.

Eu aş vreau ca studentul de mâine să mă depăşească, dar, totodată, mi-aş dori să nu uite niciodată, că un anume Ion Manoli, profesorul său de la ULIM, scund şi mărunţel, i-a pus bazele şi l-a îndrumat pe calea succesului.

- Cum aţi caracteriza generaţiile pe care le-aţi îndrumat de-a lungul anilor?

- Toate generaţiile sunt bune şi toate au un specific comun – sunt în contradicţie cu părinţii lor. Nu pot să zic că generaţiile anterioare au fost mai bune decât generaţia voastră. Şi chiar invidiez generaţia actuală, pentru că are posibilitatea să utilizeze la maximum noile tehnologii, să descopere o groază de lucruri noi la vârsta de numai 18-20 de ani. Generaţia de astăzi are posibilităţi mari de a călători prin toată lumea, de a descoperi noi culturi, civilizaţii.

Noi, prin anii ‘60-’80 nici nu puteam visa la aşa ceva. Oare nu este asta o evoluţie productivă? Totodată, această generaţie nu trebuie să se dezică nici de valorile trecutului, de ceea ce le pot da profesorii, pentru că un om cu o experienţă de viaţă, cu bagajul de cunoştinţe acumulat pe parcursul anilor, are întotdeauna un cuvânt de spus.

- Vă consideraţi un om împlinit?

- Sută la sută, şi dacă mi-ar fi dat să o iau de la început, nu aş schimba nimic din ceea ce a fost şi este în viaţa mea!

- Ce mesaj le-aţi adresa studenţilor?

- Iubiţi ca să fiţi iubiţi, uimiţi-i prin bunătate pe apropiaţii voştri, nu uitaţi să vă bucuraţi părinţii măcar cu o vorbă bună! Mă simt bine alături de voi şi vă iubesc.

- Vă mulţumim pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu.

Elena Tudoreanu, jurnalistă (FLUX)


22.06.2017