ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol
ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol

Unele aspecte de ordin general privind esenţa şi particularităţile activităţii speciale de investigaţii

Vladimir FOŞNEA
Vitalie SÎLI, doctor în drept

Activitatea de detectare a infracțiunilor și de prevenire este una dintre cele mai principale activităţi ale statului, realizată de către organe comeptentă. Datorită particularităților care caracterizează acest tip de activitate, este necesară adoptarea unor proceduri specifice, care ar putea oferi posibilităţi de realizare a autorităţii acestor organe.

Cuvinte cheie: detectare, prevenirea infracțiunilor, infracțiuni, activitatea specială de investigaţii, securitatea statului, drepturile omului și protecția libertății, măsuri speciale de investigare, autorizarea măsurilor speciale de anchetă.

Some General Aspects of Essence and Characteristics of Special Investigation Activity.

The activity of crimes detection and prevention is one of the most principle activities, which should be realized by eligible state organizations. Due to peculiarities, which characterize this type of activity it is necessary the adoption of some specific procedures, which could offer large possibility to eligible organizations to accomplish their authority. Therefore the Law of special activity of criminal investigations was adopted. The goal of this law is criminal attempts detection; crimes prevention and identification of persons, who organize and/or commit them; crimes detection and investigation; raid of missing people or those, who are lie in hiding from penal or juridical penalties; raid of people who are hiding from punishment execution, gathering information about possible events and/or actions which can cause danger to state security.

Keywords: detection, crimes prevention, crimes cut short, special investigation activity, special investigation activity persons, state security and public law protection, human rights and freedom protection, special measures of investigation, authorization of special measures of investigation, goals of special measures of investigation.

Combaterea criminalităţii este una din principalele sarcini ale statului, pentru realizarea practică a căreia sunt necesare organe competente abilitate cu drepturi şi împuterniciri în acest sens. Activitatea criminală, în special cea intenţionată, în marea majoritate a cazurilor, este desfăşurată în mod clandestin, cu adoptarea unor măsuri orientate spre ascunderea indicilor care pot conduce la depistarea ei. În afară de aceasta, criminalii întreprind acţiuni de camuflare a activităţii ilicite sau de distrugere a urmelor infracţiunilor comise. Evident că totalitatea măsurilor întreprinse de infractori complică esenţial înfăptuirea justiţiei, restabilirea echităţii sociale, prevenirea şi combaterea criminalităţii, sancţionarea şi reeducarea persoanei vinovate etc. Opunerea infractorilor activităţii legale a organelor de drept, precum şi ignorarea insistentă a prevederilor legale şi neacceptarea unui comportament în limitele legii, impune acordarea posibilităţilor de îndeplinire eficientă a atribuţiilor de către organele statale.

Totuşi, existenţa organelor abilitate cu funcţii de monitorizare, investigare şi cercetare a fenomenului criminal, în diversitatea formelor sale de exteriorizare, nu este suficientă. Pentru a asigura funcţionalitatea organelor menţionate mai este necesară reglementarea atribuţiilor, drepturilor, îndatoririlor şi obligaţiilor care le revin.

De faptul cît de corect vor fi reglementate particularităţile depistării, prevenirii şi combaterii criminalităţii depinde decisiv succesul activităţii respective.

La data de 29 martie 2012 Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Legea organică nr. 59 privind activitatea specială de investigaţii. În cele ce urmează ne vom referi la unele considerente de ordin general ce ţin de aplicarea în practică a legii nominalizate şi care, sperăm, ar fi utile pentru subiecţii care efectuează ASI.

În anii ‘60 ai secolului trecut, odată cu aprobarea codurilor penale şi procesual-penale ale republicilor din fosta URSS, cînd la nivel legislativ pentru prima dată a fost utilizată sintagma „măsuri operative de investigaţii“ (MOI), desfăşurarea lor fiind atribuită organelor de cercetare prealabilă, a fost introdusă în uz şi noţiunea „activitate operativă de investigaţii“ (AOI). Pînă atunci în publicaţiile de specialitate era utilizată sintagma „activitate operativă“, iar în studiile de criminalistică cea de „activitate investigativă“. Noţiunea de AOI va fi utilizată în practica activităţii organelor de drept pînă pe 8 decembrie 2012, cînd va intra în vigoare Legea privind activitatea specială de investigaţii.

Conform Legii nominalizate, „Activitatea specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau public, efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor“. Din cele expuse rezultă că scopul activităţii speciale de investigaţii este formulat în lege într-o formă succintă, generalizată, constînd în:

1. culegerea de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii;

2. asigurarea securităţii statului şi ordinii publice;

3. apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor;

4. descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.

Legiuitorul a specificat doar obiectivele principale ale apărării: persoana, proprietatea, societatea, statul şi a pus accentul pe asigurarea protecţiei lor de atentate ilicite. În calitate de mijloc de atingere a scopului trasat legiuitorul a nominalizat două forme speciale — asigurarea şi apărarea. În opinia noastră apărarea ţine de persoană, cetăţean şi proprietate. Cu alte cuvinte, poate fi vorba de protejarea intereselor unei persoane aparte sau a unui grup de persoane. Cît priveşte societatea şi statul, care reprezintă un domeniu mult mai vast, la fel de important pentru societate, cetăţeni şi stat, este mai rezonabil de a utiliza o aşa formă, ca asigurarea. Împreună, aceste noţiuni determină, în fond, caracterul, conţinutul şi liniile directorii ale activităţii speciale de investigaţii.

Generalizînd, putem conchide că scopul activităţii speciale de investigaţii constă în asigurarea intereselor statului, a suveranităţii şi integrităţii lui teritoriale, precum şi în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, a tuturor formelor de proprietate contra atentatelor criminale.

Din Legea nr. 59 rezultă că activitatea specială de investigaţii este întreprinsă în privinţa unor activităţi care pot fi calificate drept infracţiuni. Din aceste considerente accentul urmează să fie pus pe culegerea de informaţii despre acţiuni în care se conţin indicii unor crime. Nu poate fi considerată activitate specială de investigaţii apărarea obiectelor care nu sînt stipulate în Codul penal, precum şi obţinerea informaţiilor despre indicii activităţilor, care constituie contravenţii administrative, abateri disciplinare, delicte de drept civil. Dacă în cadrul activităţii speciale de investigaţii sînt atinse asemenea scopuri, ele poartă un caracter secundar şi contribuie la realizarea obiectivelor politicii de drept a ţării în ansamblu. Deseori, doar în procesul activităţii speciale de investigaţii şi a investigaţiilor ulterioare, se poate stabili dacă este comisă o crimă sau un alt delict, se conţin sau nu în acţiunile făptuitorului elementele componenţei de infracţiune. De aceea, faptul infracţiunii şi trăsăturile ei la etapa iniţială sînt doar prezumate.

Activitatea specială de investigaţii poartă, de regulă, un caracter de conflict, rezultat din necorespunderea scopurilor şi intereselor subiecţilor şi obiecţilor acestei activităţi. Subiecţii activităţii speciale de investigaţii tind, primordial, spre depistarea şi descoperirea infracţiunilor, depistarea şi identificarea persoanelor implicate în comiterea lor, iar scopul obiecţilor este de a se eschiva de răspundere, de a se ascunde de justiţie. În aceste condiţii, cînd la etapa iniţială nu este clar statutul procesual al obiecţilor activităţii speciale de investigaţii, iar vinovăţia lor nu este stabilită, conţinutul acesteia include un şir de principii care sînt nemijlocit îndreptate la asigurarea drepturilor şi libertăţilor personalităţii (omului şi cetăţeanului) în cadrul exercitării activităţii speciale de investigaţii.

Prin chiar denumirea Legii, legiuitorul a stabilit că ASI poate fi exercitată atît în teritoriul RM, cît şi în afara lui, însă în ultimul caz conţinutul acesteia este reglementat de alte acte normative sau de acorduri internaţionale. Un rol esenţial în determinarea graniţelor teritoriale ale ASI îl au, în particular, prevederile Codului penal, care extind acţiunea lui asupra cetăţenilor RM şi apatrizilor stabiliţi permanent în Moldova în cazul comiterii de către aceştia a unor infracţiuni în afara republicii, asupra cetăţenilor străini şi apatrizilor care nu locuiesc permanent în RM şi care au comis infracţiuni în afara RM, dacă infracţiunea comisă de ei este îndreptată împotriva intereselor Moldovei, precum şi în cazurile prevăzute de acorduri internaţionale, dacă cei din urmă nu au fost condamnaţi în statul străin [3, art.11]. Aceste principii din Codul penal reglementează exercitarea ASI în afara Republicii Moldova în ordinea, limitele şi condiţiile acordurilor respective încheiate în cadrul colaborării internaţionale în domeniul investigaţiilor operative.

Astfel, un şir de acorduri şi convenţii internaţionale (Convenţiile ONU privind combaterea traficului substanţelor narcotice şi psihotrope (1988), privind combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere (2000) şi a corupţiei (2003), Convenţia CSI privind sprijinul juridic şi relaţiile juridice în cadrul dosarelor civile, familiare şi penale (2002)) prevăd asemenea MSI ca controlul livrărilor, presupun realizarea de către statele participante a operaţiunilor comune cu implicarea colaboratorilor confidenţiali [2, art.15] efectuarea cărora este imposibilă fără o conlucrare internaţională şi o implicare a reprezentanţilor mai multor ţări, în teritoriul cărora este comisă o asemenea infracţiune sau livrare. Semnînd acorduri bilaterale, ţările ţin cont de interesele suveranităţii naţionale şi prevăd efectuarea ASI în teritoriul său numai de către organele lor de drept. Acest lucru este stipulat şi în Legea nr. 59, care stabileşte drept unul din temeiurile pentru efectuarea ASI interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte [2, art.19].

Pentru ca o activitate să fie definită drept specială de investigaţii este necesară prezenţa tuturor indicilor stipulaţi în Legea nr. 59. Lipsa doar a unuia din aceştia nu permite de a defini activitatea analizată drept specială de investigaţii, aceasta reprezentînd un alt tip de activitate, permisă sau nu de legislaţie, care însă nu are nimic comun cu ASI. Realizarea de către structuri, care nu fac parte din cele specializate, enumerate în art. 6 al Legii nr. 59, a unor măsuri deschise, similare celor speciale de investigaţii, nu poate fi apreciată drept ASI, acestea constituind un element al activităţii particulare de detectiv, al activităţii administrative etc. Astfel, în cadrul activităţii de serviciu, colaboratorii poliţiei rutiere întreprind în mod deschis chestionarea, culegerea informaţiilor, cercetarea încăperilor, edificiilor, porţiunilor de teren, mijloacelor de transport, urmărirea vizuală etc., care, însă, nu constituie ASI, ci sînt măsuri pur administrative. Totodată, colaboratorii nominalizaţi pot participa şi la MSI împreună cu ofiţerii de investigaţii din organele abilitate prin Legea nr. 59.

Nu poate fi apreciată drept ASI nici activitatea particulară de detectiv, aceasta conţinînd un şir de deosebiri esenţiale, şi anume: ea este exercitată nu de către subiecţi ai ASI ci de persoane fizice şi juridice, de întreprinderi şi organizaţii, care dispun de licenţe respective eliberate de Camera de Licenţiere, şi se întreprinde în scopul apărării intereselor legale ale clienţilor săi, avînd, cu alte cuvinte, alte obiective comparativ cu ASI. Este interzis de a întreprinde în cadrul activităţii date careva MSI atribuite prin lege în exclusivitate organelor de stat, subiecţi ai ASI [2, art.6; 4, art.20]. Totodată, în cadrul acestei activităţi este permisă chestionarea verbală a cetăţenilor şi a funcţionarilor publici cu acordul lor, culegerea informaţiilor, cercetarea obiectelor şi actelor (cu acordul în scris al posesorilor acestora), cercetarea exterioară a clădirilor, încăperilor şi altor obiective, urmărirea vizuală. Aceste măsuri sînt întreprinse în altă ordine şi cu anumite interdicţii, care nu sunt stipulate în Legea nr. 59 [4, art.19, art.20].

În cazul întreprinderii unor activităţi care nu sînt stipulate în Legea nr. 59, a unor MSI de către persoane şi instituţii care nu sînt subiecţi ai ASI, precum şi al efectuării de MSI cu încălcarea atribuţiilor legale, a ordinii stabilite şi/sau în scopuri care nu sînt stipulate de lege, suntem în situaţia de a constata indicii unor asemenea infracţiuni ca încălcarea inviolabilităţii vieţii personale [3, art.177], violarea dreptului la secretul corespondentei [3, art.178], violarea de domiciliu [3, art.179] etc.

Esenţa ASI constă în stabilirea adevărului. Cu alte cuvinte, prin intermediul ASI, utilizînd inclusiv mijloace neprocesuale dar legale, fără a încălca drepturile persoanei, prin metode acoperite sau publice, este identificată persoana reală, care a comis infracţiunea sunt identificate căile posibile de a obţine probe ce ţin de infracţiunea în cauză. Prin intermediul ASI, efectuînd MSI prevăzute de Legea nr. 59 şi utilizînd mijloace tehnice speciale, prin diferite combinaţii, jocuri psihologice sau operative, persoanele bănuite sau învinuite sînt determinate să renunţe la intenţiile ilicite, să se autodenunţe, să întreprindă anumite acţiuni care ar putea contribui la demascarea lor. Din aceste considerente conţinutul juridic al ASI este reglementat de normele CP şi CPP şi este aservit realizării scopurilor influenţei penale şi procesual-penale cu caracter de profilaxie.

Dacă ne referim la conţinutul ASI, acesta include efectuarea MSI, lista cărora este strict limitată de Legea nr. 59. Însă ASI nu se reduce doar la procedura de efectuare a acestora, ea include, de asemenea, măsuri organizatorice, recurgerea la procedee şi acţiuni tactice, măsuri cu caracter de logistică, de atragere la efectuarea MSI a persoanelor fizice şi juridice, de utilizare a mijloacelor tehnice şi a substanţelor chimice speciale care, în totalitatea lor, contribuie la desfăşurarea unor MSI aparte sau unui grup de măsuri. Este important de reţinut că atît măsurile organizatorice, cît şi cele tactice şi de logistică, poartă un caracter de subordonare vis-a-vis de MSI, adesea anticipîndu-le sau fiind consecinţe ale acestora şi decurg logic, tehnic şi metodic din aceste măsuri.

ASI se exercită în mod public şi/sau secret de către subdiviziunile specializate ale organelor de stat, împuternicite pentru aceasta prin Legea nr. 59, în limita competenţei lor. Cînd vorbim de modul secret, ne referim la faptul că MSI se întreprind pe ascuns de persoanele neimplicate în aceste măsuri şi în primul rînd pe ascuns de persoane, grupuri, organizaţii etc. în privinţa cărora sînt întreprinse. Aceasta permite de a neutraliza posibila reacţie a celor din urmă, de a asigura securitatea participanţilor la MSI, eficienţa măsurilor întreprinse, de a păstra în secret însăşi faptul întreprinderii MSI, mijloacele şi metodele utilizate.

Caracterul secret poate rezulta atît din oportunitatea practică, cît şi din imposibilitatea de a înfăptui unele MSI în mod public, de a utiliza deschis anumite mijloace, metode sau participanţi la măsură. Astfel, este interzis de a face publice informaţiile despre persoanele care acordă sprijin organelor care exercită ASI, despre lucrătorii criptici ai acestor organe, cu excepţia cazurilor stabilite de legislaţie. Numai acoperite pot fi asemenea MSI ca experimentul operativ, infiltrarea operativă, achiziţiile de control etc.

Caracterul public presupune înfăptuirea MSI fără a ascunde scopul, conţinutul şi participanţii atît de obiecţii măsurilor, cît şi de anturaj. MSI pot avea şi un caracter mixt. Astfel, interceptarea convorbirilor telefonice, întreprinsă în baza unei cereri sau cu acordul persoanelor interesate, poartă un caracter secret numai pentru autorii apelurilor.

ASI este destinată soluţionării următoarelor sarcini:

1) relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea infracţiunilor şi identificarea persoanelor care le organizează şi/sau le comit;

2) descoperirea şi cercetarea infracţiunilor;

3) căutarea persoanelor dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori se eschivează de la executarea pedepsei;

4) colectarea de informaţii despre posibile evenimente şi/sau acţiuni ce ar putea pune în pericol securitatea statului [2, art.2].

În conformitate cu ierarhia valorilor (personalitatea, societatea, statul), Legea a expus sarcinile ASI într-o anumită consecutivitate logică, primară fiind investigarea infracţiunilor, depistarea şi deconspirarea acestora, urmată de măsuri de căutare şi, în încheiere, obţinerea de informaţii despre evenimente şi activităţi. O asemenea consecutivitate în formularea sarcinilor ASI ţine şi de necesitatea întreprinderii primordiale a ASI în privinţa unor infracţiuni concrete, ea fiind dictată de pericolul real existent deja pentru societate, care este generat de infracţiuni în curs de pregătire, comitere sau deja comise şi de persoane care le-au comis. Cît priveşte dobîndirea de informaţii, necesitatea în ea este dictată de o ameninţare cu impact asupra securităţii naţionale, care nu este încă reală ci doar iminentă.

Sarcinile ASI formulate de legiuitor sînt specifice, ele contribuind ca activitatea în cauză să se deosebească de activitatea altor autorităţi publice. Nici un alt tip de activitate statală nu realizează sarcinile depistării infracţiunilor, căutării persoanelor, dobîndirii informaţiilor despre ameninţări cu impact asupra securităţii naţionale a RM. În plus, nici o altă activitate nu dispune de acel arsenal de forţe, mijloace şi metode prin intermediul cărora ar fi posibil de soluţionat eficient sarcinile menţionate.

De asemenea, între sarcinile ASI există o legătură reciprocă, fiind subordonate unui scop comun şi unic. Totodată, ele au şi un conţinut individual, pot fi soluţionate prin metode specifice doar lor. Astfel, informaţiile despre ameninţări cu impact asupra securităţii naţionale, pot fi dobîndite inclusiv prin metode specifice, informative şi contrainformative. Mai importante sînt sarcinile privind depistarea/ cunoaşterea, prevenirea şi contracararea/ înlăturarea infracţiunilor, precum şi depistarea şi identificarea persoanelor care le-au pregătit, le comit sau le-au comis. Această afirmaţie rezultă, în primul rînd, din definiţia juridică a ASI, care are ca obiectiv principal protecţia persoanei, proprietăţii, asigurarea securităţii societăţii şi statului de atentate ilicite.

Sarcinile în cauză sînt expuse într-o anumită succesiune logică a activităţilor vizate. Pe primul loc e plasată depistarea/ cunoaşterea infracţiunilor, ceea ce determină realizarea activităţii în cauză sub forma colectării de informaţii despre manifestări ilicite cu caracter latent, despre acţiunile infractorilor conspirate profund şi care, în aparenţă, nu poartă un caracter criminal.

Depistarea infracţiunii constituie unul din temeiurile de intentare a procesului penal. În cadrul desfăşurării MSI se creează condiţii pentru a înregistra oficial delictul în calitate de infracţiune şi a aproba decizia procesuală privind intentarea procesului penal şi efectuarea investigaţiilor.

Prevenirea infracţiunii constă în realizarea de MSI şi de alte activităţi în temeiul informaţilor operative, prin intermediul cărora este posibil de a nu admite comiterea unor activităţi ilicite, de a modifica comportamentul criminal al subiectului, de a nu admite consecinţe periculoase pentru societate sau de a minimaliza efectul acestora.

În dependenţă de etapa de derulare a activităţii ilegale, la care au fost obţinute datele operative utilizînd mijloace şi metode operative de investigaţie, este posibil, iar uneori chiar necesar, de a întreprinde măsuri de prevenire a infracţiunii la etapa de organizare sau de comitere a ei. În acest sens pot fi realizate măsuri de convingere a persoanei să se dezică de intenţia de a comite infracţiunea, să renunţe la continuarea activităţii ilegale sau aceasta să fie reţinută pentru comiterea unui alt delict. Prevenirea infracţiunilor în cadrul ASI poate purta şi un caracter general. Astfel, în bază de date operative este descoperită o parte esenţială a infracţiunilor şi sînt stabilite şi pedepsite persoanele care le comit, ceea ce constituie o măsură de influenţă asupra cetăţenilor care au intenţii, dar nu comit delicte anume din frica de a fi traşi la răspundere penală.

Contracararea/ înlăturarea infracţiunilor presupune utilizarea MSI în scopul curmării activităţii ilegale din partea unei persoane sau a unui grup de persoane la etapa pregătirii infracţiunii sau a realizării laturii obiective a acesteia, dar îndată după ce a fost comisă. De regulă, contracararea se înfăptuieşte prin reţinere în flagrant cu intentarea ulterioară a unui proces penal. Sarcinii de contracarare corespund orice măsuri întreprinse în baza unor date obţinute pe cale operativă, în urma aplicării cărora este suprimată infracţiunea în derulare.

Cu referire la prevenirea şi contracararea infracţiunilor, ASI are scopul de a bloca intenţiile persoanelor care pun la cale şi organizează activităţi ilicite, fiind îndreptată la prevenirea acestora, la prognozarea posibilelor manifestări ilegale. Acelaşi lucru ţine şi de sarcina privind culegerea informaţiilor cu referire la securitatea statului şi societăţii. Anume în aceasta constă unitatea ASI şi a activităţii informative şi contrainformative, întreprinsă de organe special abilitate, inclusiv şi de SIS RM.

Sarcina căutării şi identificării persoanelor care organizează, comit sau au comis infracţiuni constituie o parte componentă indispensabilă a procesului de depistare, prevenire şi curmare a infracţiunii. Indiferent de forma de activitate: de la informaţie la persoană sau de la persoană la informaţie, necesitatea depistării a asemenea indivizi este evidentă.

Legiuitorul a specificat în calitate de sarcină aparte a ASI pe cea cu referire la căutarea persoanelor care se ascund de organele de urmărire penală sau de judecată ori care se eschivează de la executarea pedepsei penale, precum şi a celor dispărute fără urmă. Căutarea persoanelor dispărute fără urmă se referă la sarcina depistării infracţiunilor, în condiţiile cînd, fără a stabili şi identifica victima nu se poate decide a avut loc sau nu infracţiunea, a demonstra vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane concrete.

Sarcina privind colectarea de informaţii despre evenimente sau acţiuni care pun în pericol securitatea statului nu se află în legătură directă cu procedura penală. Esenţa sarcinii în cauză nu se reduce numai la culegerea informaţiilor despre evenimente şi activităţi calificate drept infracţiuni (ecologice, cu impact asupra securităţii de stat, militare, publice etc.), cu toate că şi acestea în ansamblu, ca orice altele, prezintă pericole pentru securitatea naţională, deoarece dobîndirea lor se înscrie în sarcinile de depistare, prevenire şi curmare a infracţiunilor, precum şi de căutare şi identificare a persoanelor care le organizează, le comit sau le-au comis. Realizarea sarcinii în cauză este posibilă doar apelînd la actele normative, care reglementează asigurarea securităţii naţionale.

Securitatea naţională poate fi asigurată doar prin promovarea unei politici unice de stat în domeniul dat, prin aplicarea unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, organizatoric etc., adecvate ameninţărilor reale cu impact asupra intereselor vitale ale persoanei, societăţii şi statului. Pentru realizarea atribuţiilor nemijlocite privind asigurarea securităţii naţionale, în sistemul organelor executive ale statului sînt create organe de stat abilitate cu asigurarea securităţii naţionale [2, art.1, 6], [5, art.1, 3]. Exercitarea ASI cu referire la sarcina nominalizată poartă un caracter preventiv. Aici, într-o anumită măsură, este realizată şi sarcina prevenirii infracţiunilor care, însă, poartă un caracter strategic, global.

Vom analiza în continuare unitatea şi deosebirile activităţilor speciale de investigaţii, informative şi contrainformative.

În esenţă, ASI este o activitate informativ-investigativă, fiind la direct legată de penetrarea intenţiilor tăinuite ale infractorilor, mediului acestora pentru a obţine informaţii cu referire la infracţiunile pregătite sau deja comise, inclusiv căutarea celor care se ascund de organele de urmărire penală ori de judecată, sau care se eschivează de la sancţiunea penală [2, art.2]. De regulă, majoritatea infracţiunilor economice, legate, spre exemplu, de corupţie sau narcobusiness, sînt depistate în exclusivitate prin metode informativ-investigative. Fără a întreprinde MSI este, practic, imposibil de a curma infracţiunile la etapa de pregătire sau de tentativă, de a preveni sau descoperi, spre exemplu, unele infracţiuni împotriva orînduirii constituţionale şi securităţii naţionale.

Caracterul informativ-investigativ al activităţii în cauză este confirmat şi de regimul de lucru al organelor care exercită ASI, de protejarea informaţiilor cu referire la aceste organe, de abilitarea acestora cu dreptul de a stabili relaţii de colaborare cu persoane care acceptă să le acorde sprijin.

Concomitent, ASI include şi elemente de activitate contrainformativă. Prin intermediul măsurilor, mijloacelor şi metodelor speciale de investigaţii în cadrul ASI este contracarată activitatea informativă şi contrainformativă a serviciilor speciale străine, structurilor crimei organizate, inclusiv transfrontaliere, a organizaţiilor teroriste şi a unor persoane aparte, care comit sau pregătesc infracţiuni, sînt anunţate în urmărire pentru anumite activităţi ilegale, precum şi este asigurată siguranţa secretului de stat şi securitatea personală a subiecţilor ASI.

Activitatea contrainformativă este practicată permanent şi în volum preponderent de către SIS RM şi constă în cunoaşterea/ depistarea, prevenirea şi înlăturarea/ ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor care afectează securitatea naţională a RM. Totodată vom specifica că activităţi contrainformative practică, într-o măsură mai mare sau mai mică, toţi subiecţii ASI, care sînt obligaţi să asigure siguranţa informaţiilor ce constituie secret de stat, să verifice persoanele care le acordă sprijin în bază secretă şi să-şi asigure securitatea proprie.

ASI se bazează pe următoarele principii [2, art.3]: legalităţii; respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei; oportunităţii şi inofensivităţii; îmbinării metodelor publice şi secrete; cooperării cu alte autorităţi de stat; deideologizării şi nepartinităţii. Principiul reprezintă o idee fundamentală, o regulă de bază într-o anumită activitate. Dacă sarcinile ASI stabilesc ce anume este necesar de întreprins pentru a atinge scopul acestei activităţi, atunci principiile, la rîndul lor, determină de ce anume este necesar de a se conduce în exercitarea ASI.

Principiile enumerate nu există ca ceva aparte, în afara unei ASI concrete. Ele îndeplinesc funcţii normative, de cunoaştere, de transformare, utilizare practică în condiţiile reale ale activităţii în cauză, reprezentînd rodul unei practici îndelungate de ASI, pe parcursul căreia acestea şi-au confirmat importanţa sa practică. Prin lege li s-a acordat un statut oficial, a fost consfinţit rolul lor conducător. Cu alte cuvinte, legiuitorul a amplificat importanţa principiilor elaborate de practică şi, totodată, le-a acordat o bază juridică, obligatorie pentru toţi.

În opinia noastră mai puţin se înscrie în rîndul principiilor ASI cel al inofensivităţii, deoarece activitatea de depistare şi contracarare a unor infracţiuni apriori poartă un caracter ofensiv, de devansare, de prevenire. Pentru a soluţiona sarcinile trasate de legiuitor, subiecţii ASI, prin MSI întreprinse, trebuie să anticipeze cu un pas, cu o mişcare, infractorii, reali sau potenţiali. Din aceste considerente ar fi mai raţional şi mai eficient de a recurge în acest sens la principiul umanismului. Umanismul, ca doctrină morală, recunoaşte în om valoarea supremă, se opune atît fanatismului religios violent, cît şi etatismului politic, care sacrifică individul în numele raţiunii de stat, este un criteriu suprem de evaluare a realităţii sociale, unde omul trebuie pus în centrul preocupărilor ca valoare supremă şi, totodată, ca purtător nu numai de drepturi, ci şi de responsabilităţi şi obligaţii.

Umanismul în ASI se manifestă, în primul rînd, prin faptul că activitatea vizată este îndreptată la apărarea vieţii, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor persoanei, proprietăţii, la asigurarea securităţii societăţii şi statului. Înfăptuirea MSI este limitată doar la atingerea scopurilor şi soluţionarea sarcinilor direct stipulate în lege şi nu urmăreşte scopul de a pricinui suferinţe fizice sau psihice, de a umili cinstea şi demnitatea persoanelor sau de a le discredita, de a culege şi a difuza informaţii care ar leza cinstea şi demnitatea lor etc. Exact invers, în legislaţia privind desfăşurarea ASI este specificat că persoanele cu funcţii de răspundere din organele care exercită activitatea în cauză au obligaţia de a asigura respectarea drepturilor cetăţeanului la inviolabilitatea vieţii particulare, la taina personală, familială şi la secretul corespondenţei; acestora le este interzis să facă publice informaţiile enumerate [2, art.4, 5, 8, 40], iar deschiderea unui dosar special [2, art.21] nu prezintă temei pentru a limita drepturile şi libertăţile, precum şi interesele legitime ale cetăţeanului.

Anume prin prisma respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei legislaţia în vigoare interzice utilizarea MSI pentru realizarea unor scopuri şi sarcini neprevăzute de Legea nr. 59 şi de alte acte legislative cu tangenţă la activitatea în cauză. Drepturile persoanei, de rînd cu obligaţiile acesteia, constituie un element al statutului juridic al individului în societate, care caracterizează posibilităţile şi revendicările lui în domeniile economic, social, politic şi cultural. Din drepturile fundamentale ale persoanei fac parte dreptul la viaţă, la libertate şi inviolabilitate personală, la deplasare liberă, la asociere, de a dispune nestingherit de capacităţile sale de muncă etc.

Cu referire la ASI, se disting trei aspecte de bază ale drepturilor persoanei:

1) examinarea lor în calitate de obiect principal de apărare;

2) restricţia legală impusă a unora din ele în baza normelor Constituţiei [1, art. 25, 29, 30, 31] şi în conformitate cu Legea nr. 59 [2, art. 4, 5];

3) violarea lor ilegală în cazuri aparte de către unii participanţi la ASI, pasibilă de răspundere juridică, inclusiv penală [3, art.177, 178, 179].

După cum am specificat anterior, respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei constituie unul din principiile ASI. Totodată, respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei include un şir de reguli care decurg din Legea nr. 59 şi au destinaţia:

— de a detalia şi concretiza principiile constituţionale privind respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei (cu referire la ASI);

— de a reda un conţinut juridic legal la asemenea principii ale ASI ca respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, legalitatea şi îmbinarea metodelor publice şi secrete;

— de a confirma legal drepturile şi obligaţiile fiecărui individ de a contesta acţiunile şi deciziile ilegale ale organelor speciale de investigaţii şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere din aceste organe.

În cazul dat respectarea drepturilor constă în abţinerea organelor speciale de investigaţii şi a persoanelor oficiale ale acestora de la comiterea unor acţiuni sau inacţiuni interzise de lege.

Din punct de vedere juridic, respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei în cadrul ASI se reduce la următoarele trei momente:

1) organele de investigaţii şi lucrătorii operativi, efectuînd MSI, nu sînt în drept să încalce inviolabilitatea vieţii particulare, taina personală şi familiară a cetăţenilor, inviolabilitatea locuinţei şi taina corespondenţei;

2) nu se admite de a întreprinde ASI pentru a atinge obiective şi a soluţiona sarcini, care nu sînt stipulate în Legea nr. 59;

3) organelor specializate de investigaţii şi lucrătorilor operativi li se interzice:

a) să întreprindă MSI în interesul partidelor politice, organizaţiilor obşteşti, nonguvernamentale sau religioase;

b) să participe în mod secret la activitatea autorităţilor publice centrale sau locale, precum şi la activitatea partidelor politice neinterzise, organizaţiilor obşteşti, nonguvernamentale sau religioase înregistrate în ordinea stabilită, cu scopul de a influenţa caracterul activităţii acestora;

c) să divulge informaţii în stare să lezeze inviolabilitatea vieţii particulare, taina personală şi familiară, cinstea şi reputaţia cetăţenilor, în care s-au iniţiat pe parcursul ASI, fără acordul cetăţenilor vizaţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

Totodată, în cadrul exercitării ASI unele drepturi şi libertăţi ale persoanelor pot fi limitate temporar, dar numai în baza temeiurilor expuse în art.19 din Legea nr. 59, şi anume:

1) circumstanţele neclare în legătură cu pornirea urmăririi penale;

2) informaţiile, devenite cunoscute, privind:

a) fapta prejudiciabilă în curs de pregătire, de comitere sau comisă, precum şi persoanele care o pregătesc, o comit ori au comis-o;

b) persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori care se eschivează de la executarea pedepsei penale;

c) persoanele dispărute fără urmă şi necesitatea stabilirii identităţii cadavrelor neidentificate;

d) circumstanţele care pun în pericol ordinea publică, securitatea militară, economică, ecologică sau de altă natură a statului;

e) circumstanţele ce pun în pericol securitatea investigatorului sub acoperire sau a membrilor familiei acestuia;

3) actele procesuale ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului de instrucţie în cauzele penale aflate în procedura acestora;

4) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte;

5) raportul ofiţerului de investigaţii privind circumstanţele ce pun în pericol securitatea proprie, a familiei sale şi a persoanelor apropiate lui.

Aceste temeiuri sînt în legătură directă cu comiterea reală sau pregătirea unei acţiuni pasibile de răspundere penală, deci a unei infracţiuni. Comiterea unor alte delicte cu impact negativ asupra societăţii, cum ar fi cele administrative, nu poate constitui temei pentru a leza drepturile şi libertăţile persoanei.

De reţinut că MSI se autorizează şi se înfăptuiesc în cazul cînd sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) realizarea scopului procesului penal este imposibilă pe altă cale ori există un pericol pentru securitatea statului; şi

b) măsura specială de investigaţii este proporţională cu restrîngerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În baza celor expuse ţinem să specificăm că este admisă nu orice limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, ci doar una proporţională, în dependenţă de gravitatea infracţiunii comise. Respectarea proporţionalităţii constituie o condiţie obligatorie în limitarea unor sau altor drepturi şi libertăţi constituţionale ale persoanei. Totodată, orice informaţie, orice probă care au fost acumulate cu încălcarea legislaţiei RM, drepturilor şi libertăţilor omului sînt nule şi se consideră inexistente [2, art. 4].

În Legea nr. 59 sînt prevăzute nemijlocit norme juridice, care permit a sesiza caracterul moral important al ASI, inclusiv:

— cerinţa fermă de a respecta drepturile şi libertăţile persoanei în cadrul ASI (art.4);

— stabilirea unor sarcini morale pozitive ale ASI: apărarea intereselor persoanei şi proprietăţii, asigurarea securităţii societăţii şi statului de atentate ilicite (art.1);

— stabilirea unei liste exhaustive de MSI (art.18), a unor temeiuri şi condiţii legale de înfăptuire a acestora;

— cerinţa privind protecţia datelor cu caracter personal în procesul exercitării ASI şi interdicţia accesului la dosarul special sau la materialele din dosar al altor persoane decît cele care investighează dosarul special, cu excepţia conducătorului subdiviziunii specializate a organului respectiv, în limitele competenţei, şi a procurorului care a autorizat MSI sau a solicitat autorizarea acesteia de către judecătorul de instrucţie, precum şi cu excepţia judecătorului de instrucţie care a autorizat măsura în cauză (art.5) etc.

În ansamblu, un anumit mod de comportament din cadrul ASI va fi recunoscut posibil din punct de vedere moral numai atunci, cînd realizarea lui va duce la prejudicii morale, fizice, psihologice, materiale etc. mai mici comparativ cu cele ce ar putea surveni în cazul neîntreprinderii acestora. În ASI corespunde normelor morale acel rezultat care serveşte scopurilor ASI şi care este realizat în mod legal, tinînd cont de principiile şi normele acestei activităţi.

Persoana, care consideră că acţiunile organului ce desfăşoară MSI au condus la lezarea drepturilor şi libertăţilor sale, este în drept să înainteze o plîngere împotriva acestor acţiuni în organul ierarhic superior, procurorului sau judecătorului de instrucţie. Pentru a asigura examinarea deplină şi multilaterală a reclamaţiei persoanei faţă de care au fost aplicate în mod neîntemeiat MSI, organele care le-au întreprins sînt obligate, la cererea judecătorului de instrucţie sau a procurorului, să prezinte acestuia toate documentele operative de serviciu, întocmite pe tot parcursul desfăşurării măsurilor contestate (atacate) în conformitate cu legislaţia. Datele despre persoanele care au contribuit în mod confidenţial la înfăptuirea MSI se prezintă numai la cererea Procurorului General.

În cazul cînd organul sau persoana oficială care exercită ASI încalcă drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice ori juridice, organul ierarhic superior, procurorul sau judecătorul de instrucţie, care au stabilit asemenea violări, sînt obligaţi să întreprindă, în conformitate cu legislaţia, măsuri în vederea restabilirii acestor drepturi şi interese legitime, compensării daunei cauzate.

În context menţionăm că ASI, exercitată cu încălcarea legislaţiei în vigoare, inclusiv şi a Legii nr. 59, se consideră nulă şi atrage după sine răspunderea prevăzută de legislaţie. Şi invers, atunci cînd MSI sînt întreprinse în conformitate cu cerinţele legilor şi actelor normative departamentale, elaborate în baza lor, ofiţerii de investigaţii nu pot fi pasibili de răspundere.

Referinţe

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.

2. Legea privind activitatea specială de investigaţii, nr.59 din 29 martie 2012//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 113-118 din 08.06.22012.

3. Codul Penal al Republicii Moldova. Legea nr. 985-XV din 18.04.2002//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129/1012 din 13 septembrie 2002, republicat în Monitorul Oficial nr. 72-74/195 din 14 aprilie 2009.

4. Legea privind activitatea particulară de detectiv şi de pază, nr. 283 din 4 iulie 2003//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.200-203/769 din 19.09.2003.

5. Legea privind organele securităţii statului, nr. 619-XIII din 31.10.1995//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 10-11/115 din 13.02.1997.

Bibliografie

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.

2. Legea privind aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova nr. 112-XVI din 22.05.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 97-98/357 din 03.06.2008.

3. Hotărîrea Parlamentului pentru aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova nr.153 din 15 iulie 2011 // MO al RM 170-175/499 din 14.10.2011.

4. Legea privind activitatea specială de investigaţii nr.59 din 29 martie 2012 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 113-118 din 08.06.22012.

5. Legea privind organele securităţii statului nr. 619-XIII din 31.10.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 10-11/115 din 13.02.1997.

6. Legea privind activitatea particulară de detectiv şi de pază nr.283 din 4 iulie 2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.200-203/769 din 19.09.2003.

7. Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129/1012 din 13 septembrie 2002, republicat în Monitorul Oficial nr. 72-74/195 din 14 aprilie 2009.

8. Codul de procedură penală al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110/447 din 07.06.2003.

9. Rusnac A. Aspecte ale teoriei securităţii. Chişinău, Fundaţia „Draghiştea“, 2005.

10. Maior George Cristian / Un război al minţii. Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI. Bucureşti, Editura RAO, 2010.

11. Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятельности. Учебник для вузов. 2 издание, дополненное и переработанное. Москва. Издательский дом Шумиловой И.И., 2007.

12. Основы оперативно-розыскной деятельности. Учебник для юридических вузов. / Под общей редакцией В.Б.Рушайло. Санкт-Петербург, 2000.

13. www. SIS.md.

Related Posts

instagram volgers kopen volgers kopen buy windows 10 pro buy windows 11 pro