ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol
ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol

Dreptul securității economice — subramură a dreptului securității naționale

Alexandru CAUIA, doctor în drept, conferenţiar universitar (ORCID: 0000-0002-1952-5734)

Economic Security Law — Subdivision of National Security Law

This paper analyzes the relations between economy and law, public and private law in order to determine the jurisdiction of the economic law norms and to argue the imperious need to recognize the national security law as distinctive branch of the national law and the economic security law as its subdivision. There are also reviewed the constitutional normative provisions underlying the exclusive obligation of the state to provide the security of the national economic system, including by setting a system of juridical norms that may contribute efficiently and permanently to the realization of the economic aspect in the national interest of the Republic of Moldova. It has been hereby realized a synthesis of doctrinal positions in order to substantiate scientifically the need of determining the national security law as distinctive branch of the national law generally and the economic security law especially.

Key words: the national security law, the economic security, the economic security law, the strategy of national security.

În prezentul articol sunt analizate rapoartele dintre economie și drept, dintre dreptul public și cel privat în vederea identificării naturii juridice a normelor dreptului economic pentru a argumenta necesitatea imperioasă de recunoaștere a dreptului securității naționale adrept ramură distinctă a dreptului national și a dreptului securității economice drept subramură a acesteia. De asemenea sunt trecute în revistă prevederile normative constituționale ce fundamentează obligația exclusivă a statului de a asigura securitatea sistemului economic național, inclusiv prin intermediul modelării unui sistem de norme juridice care să contribuie eficient și permanent la realizarea aspectului economic al interesului național al Republicii Moldova.

Am realizat și o sinteză a pozițiilor doctrinare în vederea fundamentării științifice a necesității edificării dreptului securității naționale drept ramură distinctă a dreptului național în general cît și a dreptului securității economice în special.

Cuvinte cheie: dreptul securității naționale, securitate economică, dreptul securității economice, strategia securității naționale.

La drept vorbind, legăturile dintre drept și economie sunt foarte strînse. Relațiile economice se reflectă în normele juridice prin care sunt legalizate. De fiecare dată cînd spectrul economic are nevoie de noi tehnici acestea pot fi realizate doar prin intermediul normelor juridice care sancționează și reglementează prezentele tehnici. Raporturile dintre drept și economie devin și mai strînse din momentul intervenției directe a statului în economie.

Aceste intervenții nu vizează doar domeniiile energiei, transporturilor, mai multe decizii ce țin de antreprenoriat depind de putere (realțiile de muncă, prețurile, serviciile). Izolarea proceselor de creare a normelor și principiilor de reglementare în domeniul dreptului și economiei ar putea crea o impresie falsă și incompletă asupra realitățiilor sociale.

Juriștii ignoră noțiunile și principiile economice în procesul de creare a dreptului, economiștii lasă de o parte elementele juridice în procesul de analiză a mecanismelor economice. Specialiștii occidentali fac relerință la Marx care afirma clar că raporturile de producție definesc relațiile juridice și ideologia. Cu toate acestea, Marx nu a examinat în detaliu chestiunile ce țin de drept.1

Chiar dacă Republica Moldova are doar 28 de ani de independență, statul nostru, sitemul economic și reglementarea acestuia la nivel național nu pot fi tratate izolat. Prioritatea incontestabilă a statului în secolul XXI rămîne a fi asigurarea securității naționale ca și platformă în baza căreia poate fi construită securitatea cetățenilor și a grupurilor sociale și societale.

Pe lîngă alte segmente convenționale ale securității naționale, securitatea economică la nivel național trebuie asigurată inclusiv printun set de norme juridice bine fundamentate, concrescute și aliniate la rigorile impuse de realitățile pieții mondiale și în strictă conformitate cu interesul național al Republicii Moldova.

Chai dacă știința juridică autohtonă încă nu recunoaște existența dreptului securității naționale drept ramură distinctă a dreptului national și cu atît mai mult a dreptului securității economice ca subramură a dreptului securității naționale, fapt constatat deja la nivel național întrun număr consistent de state europene, analiza normelor juridice care au drept obiectiv primordial asigurarea securității economice a statului nostru se dovedește a fi imperios necesară.

În acest sens Constituția Republicii Moldova stabilește: „(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2)… c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară și valutară;“2

Orice economie de piaţă este bazată pe o concurenţă liberă și pe crearea unui mecanism economic și juridic de protejare a concurenţei, de prevenire și de luptă contra monopolurilor. În Republica Moldova, activează Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. Activitatea antimonopol și de protecţie a concurenţei este extrem de necesară în domeniul achiziţiilor publice.3 Adoptarea unei legi speciale și implementarea unui sistem electronic de achiziţii publice permite deja accesul la acest sistem al tuturor agenţilor economici.

Un rol deosebit pe piaţa financiară și, implicit, în economia Republicii Moldova revine sistemului bancar, condus de către Banca Naţională a Moldovei, a cărei activitate este reglementată de Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Menţionăm că în Republica Moldova băncile comerciale au constituit Fondul interbancar de garantare a creditelor din cotele de participare făcute de bănci. Ţinând cont de necesitatea sporirii gradului de protecţie a creditorilor și debitorilor și diminuării generale a riscurilor de credit, s–a preluat experienţa ţărilor dezvoltate prin crearea în sistemul financiar a birourilor istoriilor de credit, scopul cărora constă în prelucrarea, stocarea și prezentarea informaţiei privind respectarea de către debitori a obligaţiilor asumate prin contractele de credit.4

Dreptul securității economice nu este o ramură de sine stătătoare a dreptului național deoarece la momentul introducerii de către exegeții domeniului științei economice a termenului de „securitatea economică“ aceste relații sociale erau reglementate de către ramurile de drept deja formate precum dreptul administrativ și dreptul civil. În acest sens unii autori menționează faptul că și în perioada sovietică, pe lîngă ramurile de drept existente, care se disting între ele prin metodele și obiectul specific de reglementare se admitea existența unor ramuri complexe ale dreptului.5

Utilizarea optimală a prevederilor normative de natură permisivă a dreptului civil constituie o condiție principială pentru asigurarea securității economice a tuturor subiecților activității de antreprenor.6

În opinia autoarei А. А. Prohojev noțiunea de securitate economică a individului prezumă starea de fapt a vieții omului în cadrul căreia se asigură securitatea juridică și economică a intereselor sale vitale prin respectarea drepturilor și îndatoririlor constituționale.7

Astfel dreptul securității economice este o ramură nouă și complexă a dreptului, în proces de cristalizare și constituie o ramură ce are drept obiect de reglementare relațiile sociale ce țin de asigurarea securității economice. În această ramură pot fi observate norme ce aparțin altor ramuri de drept precum: dreptul constituțional, civil, administrativ, muncii, penal, procesual civil și penal și ale dreptului internațional.

Știința dreptului securității economice prezintă o totalitate de cunoștințe și legități în baza cărora se dezvoltă relațiile juridice și de creare a normelor de drept ce reglementează procesul de asigurare a securității economice întrun stat. Pe lîngă metodele clasice procesului de cercetare: logicii formale, istorică, dialectică, sociologică etc. sunt utilizate și metode specifice de cercetare a obiectului caracteristic de reglementare precum metoda dogmatică, comparației prevederilor legale, interpretării etc.

Această știință ar dispune de 3 funcții principale: analitică, critică și creativă. Funcția analitică rezidă în cercetarea, interpretarea și aplicarea uniformă a prevederilor normative deja existente în domeniul asigurării securității economice. Această funcție contribuie la creșterea nivelului de cunoaștere a normelor existente în acest domeniu.

Funcția critică are drept obiectiv identificarea carențelor, lacunelor în cadrul reglementărilor normative existente, practicilor învechite care nu mai fac față necesităților cotidiene și deficiențelor sistemice, de conținut sau chiar lingvistice ale cadrului normativ existent.

Funcția creativă urmează să contribuie la realizarea unor noi seturi de norme și principii care ar permite dezvoltarea ulterioară a domeniului asigurării normative a procesului de asigurare a securității economice care ar satisface necesitățile și imperativele momentului.

În Federația Rusă există peste 30 de lucrări din diferite domenii de cercetare științifică care au drept obiect de cercetare diverse aspecte ale dreptului securității economice. Astfel se cristalizează setul de termeni, metode și instrumente juridice ce contribuie la edificarea unei noi științe, știința dreptului securității economice.8

Principalul element juridic de intervenție al statului pe segmentul economic este bugetul național. Asigurarea securității proceselor de elaborare, adoptare, implementare și analiză a eficienței și prospecției acestui act normativ cu caracter special și ciclic adopta atît în Republica Moldova cît și majoritatea covîrșitoare ale statelor lumii urmează să fie realizată printr–un șir întreg de prevederi normative cît se poate de clar și univoc formulate și interpretate.

În acest Constituția Republicii Moldova prevede: „(6) Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.“9

În structura financiară contemporană, cheltuielile bugetare sunt identificate prin actele și operaţiunile de întrebuinţare a fondurilor bănești necesare statului și altor colectivităţi publice în scopul și cu finalitatea întreţinerii materiale a organelor de stat și serviciilor publice, satisfacerii trebuinţelor social–culturale și celorlalte necesităţi colective.10

În statele contemporane în curs de dezvoltare echilibrul bugetar a rămas un principiu legiferat. Astfel, Legea Republicii Moldova privind sistemul bugetar și procesul bugetar consacră acest principiu ca element primordial al politicii bugetar–fiscale, prevăzând îndatoririle Ministerului Finanţelor, Guvernului și Parlamentului de a urmări „echilibrul în timp al colectării veniturilor și efectuării cheltuielilor“.11

În acest sens, Legea privind finanţele publice locale prevede expres că „autorităţile administraţiei publice ale unităţilor administrativ–teritoriale sunt obligate să întreprindă toate măsurile necesare pentru menţinerea echilibrului bugetar“.12 „Prin echilibrul bugetar se înţelege egalitatea dintre veniturile și cheltuielile bugetului“.

Pentru modul de reglementare juridică a felului și proporţiei cheltuielilor bugetare în doctrina financiară europeană din ultimele decenii, au devenit tot mai importante conceptele formulate pe baza practicii bugetare din statele membre ale Comunităţii Europene, concepte exprimate în Regulamentul financiar al acestor comunităţi și în literatura europeană de specialitate. Drept concepte comunitare privind cheltuielile bugetare sunt evidenţiate următoarele:

— sporirea cheltuielilor pentru învăţământ, sănătate publică, cercetări știinţifice, căi de comunicaţii și dezvoltare regională, pe baza reducerii altor cheltuieli, evitându–se compromiterea echilibrului financiar necesar și întocmindu–se, în acest sens, „o ordine de prioritate a cheltuielilor publice“, care să fie consacrată prin „programe financiare multianuale“;

— politica cheltuielilor publice să fie concordantă cu politica resurselor financiare în cuprinsul căreia impozitele să nu compromită economiile bănești particulare și nici investiţiile întreprinderilor, iar investiţiile publice să fie finanţate cu preferinţă din împrumuturi publice pe termen lung;

— „creșterea cheltuielilor publice este inevitabilă“, însă ea trebuie subordonată cerinţelor de „echilibru economic și financiar al comunităţii și al statelor membre“.

Aceste concepte comunitare privind cheltuielile bugetare sunt reflectate și în reglementarea juridică naţională, fiind necesar de a respecta echilibrul bugetar, considerat „principiu clasic“13 al organizării financiar–bugetare.14

Asigurarea securității economice este cea mai importantă prerogativă a statului care se realizează printr–o strînsă conlucrare cu agenții economici

Securitatea economică reflectă capacitatea organelor politice, economice și juridice ale statului de a proteja interesele subiectelor sale principale în limitele tradițiilor și valorilor sale juridico–economice De aceea dezvoltarea sa este necesar de a fi analizată în strictă conformitate și în contextul formării propriului sistem de asigurare a securității naționale.15

Chiar dacă statul nostru nu dispune astăzi încă de un document fundamental care ar reglementa acest subiect, Proiectul Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova stabilește obiectivele pe dimensiunea economică:

1. Asigurarea stabilităţii macroeconomice prin menţinerea unor indici reduşi ai inflaţiei, deficitului bugetar şi datoriei externe a statului.

2. Asigurarea competitivităţii economiei naţionale în vederea majorării ponderii produselor şi serviciilor autohtone exportate, inclusiv prin demonopolizarea pieței de export a Republicii Moldova și diminuarea dependenței unilaterale a acesteia de spațiul post–sovietic.

3. Atragerea investiţiilor în economia naţională prin dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, stimulator şi predictibil, crearea unui mediu concurenţial sănătos şi diminuarea economiei tenebre.

4. Asigurarea securităţii energetice prin diversificarea surselor şi căilor de aprovizionare, precum şi sporirea rolului Republicii Moldova de coridor de tranzit al energiei, inclusiv prin construcţia unor noi linii de interconexiune şi conectarea la sistemele energetice europene.

5. Dezvoltarea parteneriatului public–privat la implementarea concurenţei libere, loiale în economie, în special prin apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în cadrul activităţii de antreprenoriat.

6. Conjugarea eforturilor structurilor statului la identificarea, prevenirea şi contracararea riscurilor excesive şi ameninţărilor pe piaţa financiar–bancară a Republicii Moldova, care generează procese destabilizatorii şi pârghii de influenţă asupra economiei naţionale.

7. Consolidarea cadrului legislativ primar și secundar aferent activității băncilor și societăților de investiții în ppecial prin trasnpunerea standaredlopr europene în acest domeniu.16

Analizînd aceste obiective putem conclude următoarele:

1. Chiar dacă lipsește o prevedere expresă asupra necesității asigurării securității economice în general și a fundamentării normative a acestui proces în special, putem lesne afirmă faptul că absolut toate cele 7 obiective pot fi realizate doar sub rezerva existenței unui cadru normativ specific situației actuale și adecvat necesităților și obiectivelor stabilite de organele competente al statului.

2. Aceste obiective cît și depistarea, prevenirea și combaterea fenomenelor nocive asupra stabilității și securității economiei naționale ar constitui reflecția sintetică a interesului național al Republicii Moldova pe acest segment.

3. Dreptul nu reglementează și nici nu trebuie să reglementeze toate relațiile sociale. Prezentele obiective nu ar trebui să fie tratate drept o listă exhaustivă a obiectivelor naționale în domeniul economic. De aceea considerăm necesar de a formula un obiectiv general ce ar fixa obligația organelor competente ale statului de a realiza un monitoring permanent și consistent în vederea identificării factorilor ce ar genera amenințări și pericole asupra securității naționale a Republicii Moldova și ar avea drept competență stabilirea mecanismelor, instrumentelor și resurselor de prevenire și combatere a acestora.

De asemenea Constituția Republicii Moldova prevede la art 129: „Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe, principiile utilizării împrumuturilor și creditelor străine. (2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind de la interesele naţionale.“17

Statul dispune de un nivel maxim de asigurare a securității economice doar în cazul lipsei factorilor interni și externi de orice gen care ar genera amenințări sau pericole asupra acestei stări. În lista celor mai importanți factori generatori de securitate economică ar trebui citați:

— Poziția geografică;

— Cantitatea de resurse naturale;

— Potențialul agricol și industrial;

— Nivelul de dezvoltare socio–demografic;

— Calitatea administrării etatice.

Federația Rusă, Statele Unite ale Americii, Japonia, China, Uniunea Europeană ocupă pozițiile de lider în lume după potențialul industrial, volumul de producție agricolă, volumul de resurse naturale și dispun de o poziție geografică prielnică, ceea ce contribuie la asigurarea securității economice a acestora.18 Cu toate acestea, aceste state se deosebesc substanțial în conformitate cu criteriile anterior menționate și de asemenea după mecanismul etatic de reglementare a economiilor naționale.19

În Republica Moldova, există un sistem de organe, instituţii de stat și private, activitatea cărora este canalizată spre promovarea exportului de mărfuri și servicii, crearea condiţiilor favorabile pentru activitatea economică externă și stimularea investiţiilor în ramurile economiei naţionale. În acest sens, rolul principal îi revine Ministerului Economiei, care are următoarele funcţii în domeniul activităţii economice externe și atragerii investiţiilor autohtone și străine în economie:

— cooperarea cu partenerii din UE, CSI, SUA, alte state, în scopul atragerii asistenţei tehnice și financiare pentru demararea proiectelor de dezvoltare;

— elaborarea unui sistem complex de reglementare de către stat a relaţiilor economice externe în vederea integrării economiei naţionale în economia mondială (prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, PNUD ș.a.);

— aderarea Republicii Moldova la diferite convenţii internaţionale în domeniul comerţului internaţional (Convenţia ONU în domeniul contractelor de vânzarecumpărare internaţională ș.a.);

— coordonarea activităţii Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale cu caracter economic (ODDE — GUAM; Comunitatea Economică Euro–Asiatică; Comisia pentru probleme economice în Europa a Naţiunilor Unite (UNECE); Organizaţia pentru cooperare economică în bazinul Mării Negre (OCMN);

— armonizarea legislaţiei naţionale cu caracter economic la sistemul legislativ al Uniunii Europene, ţinându–se cont de necesitatea integrării europene a Republicii Moldova ș.a. În scopul sporirii eficienţei activităţii economice externe, a fost constituită Organizaţia pentru atragerea investiţiilor și promovarea exportului (MIEPO), cu al cărei concurs sunt încheiate diferite acorduri de parteneriat.20

Există mai multe concepții asupra relației dintre drept și economie:

1. Dreptul public poate fi economic prin obiectul său de reglementare (finanțele publice, proprietatea statului, piețele publice).

2. Dreptul public poate fi economic prin scopul pe care–l urmărește (scopul final al normelor dreptului public este modificarea acelor realții economice care țin mai mult de politicile publice în domeniul economic).

3. Dreptul public poate fi economic prin specificul normelor sale. În lumina acestei concepții urmează să se facă o distincție clară dintre dreptul economic și dreptul economiei. 21

Existența unui drept economic amenință să depășească distinția veche dintre dreptul public și dreptul privat.22

Chiar și rădăcinile socialiste ale dreptului economic denotă legătura dintre acesta și lipsa acestei diviziuni convenționale. Dacă dreptul economic s–a năcut în țarile socialiste se datorează excusiv fuziunii tehnicilor de elaborare, adoptare și aplicare a celor două ramuri ale dreptului.23

Punctul comun al specialiștilor în domeniul constă în faptul că dreptul economic este „un atentat“ asupra divizării tradiționale a dreptului în public și privat. Unitatea și coerența dreptului economic poate fi realizată doar cu prețul sacrificiului divizării dualiste a sistemului juridic.24

Dreptul economic ne amintește că această divizare între dreptul public și cel privat este una mai mult pedagogică decît științifică și nu ar trebui să fie prezentată drept o ruptură și cu atît mai mult ca o contrapunere a acelor două ramuri convenționale ale dreptului.25

Autoarea fraceză își propune să analizeze locul și rolul „dreptului economic“ public prin comparația sferelor normative, științifice și de cercetare din Franța și Federația Rusă pentru a identifica argumentele în favoarea ipotezei existenței unei ramuride drept distincte formate deja în sistemul de drept romano–germanic.

Dreptul European a exercitat o influență crucială asupra drepturilor naționale mai ales în sfera economică. Sub influența acestuia principiul tradițional al libertății activității de antreprenoriat s–a transformat în principiul liberei concurențe și a influențat apariția principiilor transparenței și precauției. Expertocrația europeană a schimbat procesul de adoptare a deciziilor etatice în domeniul economic imprimînd obligația de a fi consultate activ cu domeniul de bussines. Politicile europene de reformare a procesului de administrare a statului (noul management public, buna administrare) au condiționat transformarea „guvernului“ în „guvernare“ și reglementare. Conceptele esențiale de drept economic public au fost renovate. Concurența este acel element care joacă un rol crucial în economie și în alte sfere ale activității sociale, iar conceptele de servicii publice și contracte publice s–au modificat substanțal.26

Această concluzie susține ipoteza cercetării locului și rolului normelor juridice ce reglementează procesul de asigurare a securității economice la nivel etatic și cristalizarea unui set de norme autonom ce ar sta la baza formării unei noi ramuri de drept în sistemul de drept al Republicii Moldova.

În același timp autorii ruși consider că, caracterul unitar și volumul consistent al reglementărilor normative cu privire la procesul de asigurare a securității economice permit calificarea dreptului securității economice drept o ramură distinctă a dreptului național.27

Acestea fiind spuse putem constata următoarele:

1. Dilema caracterului convențional al divizării dreptului în public și privat este potențată de caracterul mixt al normelor dreptului economic, iar normele juridice cu caracter public care ar avea drept menire prioritară de a asigura securitatea economică a Republicii Moldova deja își au locul lor distinct în sistemul național de drept, inclusiv în textul Constituției.

2. Obiectul juridic al acestei subramuri îl formează relațiile sociale specifice ce țin de prevenirea și combaterea amenințărilor, provocărilor și pericolelor asupra securității naționale pe dimensiunea economică, obiectivul final al acestora și spiritul intrinsec rezumându–se la asigurarea securității economice a Republicii Moldova, ceea ce generează și utilizarea unor metode specifice domeniului de reglementare.

3. Analiza prevederilor doctrinare ale unor state europene ne permite să constatăm cristalizarea unui set de norme specifice care formează dreptul securității economice drept subramură distinctă a dreptului securității naționale al statelor ca: Federația Rusă, Ucraina, Belorusia, Franța.

1 Mescheriakoff Alain-Serge, Droit public économique, Paris, Presses universitaires de France, coll. Droit fondamental, 2ème édition, 1996, p.9.

2 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994. În viguare de la 27.08.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1. p.3-45, art. 126.

3 Constituția Republicii Moldova: comentariu/ coord. de proiect: Klaus Sollfrank; red.: Nina Pârțac, Lucia Țurcanu – Ch.: Arc, 2012, p.470 din 576 p.

4 Constituția Republicii Moldova: comentariu/ coord. de proiect: Klaus Sollfrank; red.: Nina Pârțac, Lucia Țurcanu – Ch.: Arc, 2012, p.470.

5 Алексеев С. С. Общая теория права : в 2 т. — М. : Юрид. лит., 1981, Т. 1. с. 254.

6 Злобин В. В. Субъективное гражданское право и экономическая безопасность частных предпринимателей : автореф. дис. … канд. юрид. наук. М., 2003, с. 5

7 Прохожев А. А. Национальная безопасность: основы теории. — М. : Изд-во РАГС, 1995. c. 65.

8 Мансуров Г. З. Право экономической безопасности как учебная дисциплина, отрасль законодательства и раздел науки Conferinta ЭКОНОМИКО-ПРАВОВЫЕ ПРОБЛЕМЫ ОБЕСПЕЧЕНИЯ ЭКОНОМИЧЕСКОЙ БЕЗОПАСНОСТИ Материалы Всероссийской научно-практической конференции (Екатеринбург, 17 мая 2018 г.) p. 214-215.

9 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994. În viguare de la 27.08.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1. p.3-45, art. 131.

10 Constituția Republicii Moldova: comentariu/ coord. de proiect: Klaus Sollfrank; red.: Nina Pârțac, Lucia Țurcanu – Ch.: Arc, 2012, p.500.

11 Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996.

12 Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003, MO nr. 248-253 din 19.12.2003, art. 12.

13 Raymond Muzellec, Finances publiques, 6-éme edition, Editura Sirey, Paris, 1989, p. 248.

14 Constituția Republicii Moldova: comentariu/ coord. de proiect: Klaus Sollfrank; red.: Nina Pârțac, Lucia Țurcanu – Ch.: Arc, 2012, p.500.

15 Литвиненко А.Н. Экономическая и национальная безопасность: проблема соотнесения понятий // Научно-технические ведомости СПбГПУ. Экономические науки. 2013. № 3 (173). С. 9-15.

16 Proiectul Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova [on line] http://www.presedinte.md/app/webroot/proiecte/SSN16.pdf (accesat 03.10.2019)

17 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994. În viguare de la 27.08.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1. p.3-45, art. 129.

18 Grigoreva Ekaterina, Fesina Elena. Economic Security as a Condition of Institutional Support of Economy Modernization // World Applied Sciences Journal. 2013. Vol. 31, № 5, p. 940-948.

19 Григорьева Е.А. Обеспечение экономической безопасности государства в современных условиях // Известия Санкт-Петербургского государственного экономического университета. 2015. № 3 (93) c.52.

20 Constituția Republicii Moldova: comentariu/ coord. de proiect: Klaus Sollfrank; red.: Nina Pârțac, Lucia Țurcanu – Ch.: Arc, 2012, p.482.

21 Mescheriakoff Alain-Serge, Droit public économique, Paris, Presses universitaires de France, coll. Droit fondamental, 2ème édition, 1996, p.9-10

22 Piérot Robert M., Introduction au droit public économique, Paris, Les cours de droit, 1984-1985, p.13

23 Farjat Gérard, Droit économique, PUF, coll. Thémis – Droit, 2ème édition, 1982, p.27

24 Idem.

25 Linotte Didier, Romi Raphaël, Droit public économique, Paris, Litec, coll. Manuel, 6ème édition, 2006, p.12

26 Elvira Talapina. Contribution à la théorie du droit public économique par l’analyse comparative du droit français et du droit russe. Droit. Université de la Réunion, 2011. Thèse pour le doctorat en droit https://tel.archives-ouvertes.fr/tel-00867003/document

27 Антонов М. В. О системе и отраслях законодательства // Право и экономика. 2011. № 3, c. 53-54.

Related Posts

instagram volgers kopen volgers kopen buy windows 10 pro buy windows 11 pro