ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol
ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol

Caracteristica juridico-penală a infracţiunii de tortură, tratament inuman sau degradant prin prisma legislaţiei Republicii Moldova şi Uniunii Europene

Iurie MĂRGINEANU, doctor, conferenţiar universitar,
Petru IARMALIUC, masterand, Facultatea Drept, ULIM, specialitatea Ştiinţe Penale şi Criminalistică

The human rights presents in essence not only a reality that can’t be denied,but also a finality of entire financial activity. A direct attempt of this reality and finality is recognized and protected not only by the jurisdictional system of the states but also by international community, it comes to bring touch of many negatives phenomenas ,including the torture,wich actually follows the destruction in an advised way not only of the integrity and physical wellbeing or emotional state of people,but directly in most of the cases the dignity, diminishing of freedom and will that is taken as individual part as well as the whole community.

Topicality theme resides from the preponderance of torture prohibition through national and international acts and the intensity of application in the contemporary civilization,as well as the reality that persists in the jurisprudence of European Court of Human Rights,on finding violation of legal provisions in the field of torture,unhuman treatments and punishments or degrading.
Another importance resides from the fact that Republic of Moldova recent modified the legislation in the field of criminalization and condemnation for torture in accordance with European Standards that put in responsability of law enforcement an approach of a reality more sensitive and meticulous

Drepturile omului prezintă în esenţă nu, numai o realitate, care nu poate fi negată, dar şi o finalitate a întregii activităţi judiciare. Un atentat direct la această realitate şi finalitate recunoscută şi protejată atît de sistemul jurisdicţional al statelor, cît şi de comunitatea internaţională, vine să aducă atingeri prin o multitudine de fenomene negative, printre care şi tortura, care actualmente urmăreşte de a distruge în mod deliberat nu doar integritatea şi bunăstarea fizică sau starea emoţională a persoanelor, ci nemijlocit şi, în majoritatea cazurilor demnitatea, diminuarea libertăţii şi voinţei atît a individului luat în parte, cît şi a întregii comunităţi. Actualitate temei abordate rezidă şi din prepronderenţa interzicerii torturii prin actele naţionale şi internaţionale şi intensitatea aplicării acesteia în civilizaţia contemporană, cît şi din realitatea care persistă în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, privind constatarea încălcării prevederilor legale în domeniul torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante. O altă importanţă rezidă din faptul că Republica Moldova, recent a modificat legislaţia în domneiul incriminării şi condamnării torturii în conformitate cu standardele Uniunii Europene, ce pune în reponsabilitatea organelor de drept o abordare a relităţii mult mai sensibilă şi minuţioasă.

Prin legea nr.252 din 08.11.2012, Monitorul Oficial 263-269/21.12.12, Codul penal al Republicii Moldova a fost modificat, astfel legea penală este completată prin art.1661 Cod penal, iar art. 3091 Cod penal este abrogat, varianta abrogată reunea doar două variante-tip de infracţiuni şi o variantă agravantă de infracţiune1, pe cînd la art. 1661 Cod penal, pe lîngă infracţiunea de tortură, incriminată la alin. (3), este prevăzută ca infracţiune distinctă şi tratamentul inuman sau degradant la alin. (1) art.1661 Cod penal. În această ordine de idei putem constata că prin interzicerea absolută a torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante în prezent, după cum reiese din ultimile operări legislative, este susţinută de un cadru juridic intern adecvat. Această măsură o putem statuta ca una fundamentală, deoarece prezintă unul din elementele constituitive ale obligaţiei e a preveni şi combate atît tortura cît şi relele tratamente. Analizând art.2 şi art. 16 a Convenţiei Împotriva Torturii şi altor Pedepse ori Tratamente Crude, Inumane sau Degradante, putem afirma că Convenţia sus menţionată obligă statele părţi ca, actele de tortură şi pedepsele sau tratamentele cu cruzime, inumane sau degradante care nu constituie acte de tortură în sensul art. 1 al Convenţiei Împotriva Torturii şi altor Pedepse ori Tratamente Crude, Inumane sau Degradante, să fie consecrate ca fiind infracţiuni din punct de vedere a dreptului penal. Astfel tortura în viziunea Curţiide la Strasbourg şi Comitetul European pentru prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante trebuie să atragă după sine rîspunderea şi pedeapsa penală, altă însă era situaţia ce tine de tratamentul inuman sau degradant, acesta poate fi uşor constată dacă este să face o analiză retrospectivă a legislaţiei penale pînă la modicările operate prin legea nr. 252 din 08.11.2012, Monitorul Oficial 263-269/21.12.12. În acestă ordine de idei reiterăm faptul că statul trebuie să incrimineze şi să aplice sancţiuni corespunzătoare pentru abuzuri grave de ordin fizic sau moral şi alte forme rele de tratament deliberate din partea organelor de drept şi altor agenţi guvernamentali, ţinînd cont de modificarile efectuate putem conchide cu certirudine că actuala situaţie din Codul penal urmăreşte ca nici un caz de tratament inuman sau degradant să nu rămână nepedepsit.

Reeşind din însăşi denumirea art. 1661 Cod penal, putem constata că statul nostru a realizat racordarea justă a cadrului legal privind lupta cu fenomenul torturii în ansamblu, dar totodată nu a omis şi a consacrat tratamentul inuman sau degradant, astfel încît a realizat obligaţiile asumate prin aderarea la Convenţia Împotriva Torturii şi altor Pedepse ori Tratamente Crude, Inumane sau Degradante. În corespundere cu alin. (1) art.1661 Cod penal, prima component de infracţiune se exprimă prin cauzarea intenţionată a unei dureri sau suferinţe fizice ori psihice, care prezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu official sau cu consimţămîntul express au tacit al unei asemenea personae.

Potrivit alin. (2) art.1661 Cod penal, variant agravantă de infracţiune a tratamentului inuman sau degradant, presupune că aceasta este săvârşită în următoarele situaţii:

— cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează cîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor (lit.a));

— săvîrşite asupra a două sau mai multor personae (lit.b));

— săvîrşite prin folosirea armei, instrumentelor special sau altor obiecte adaptate acestui scop (lit.d));

— săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate publică (lit.e));

— care din imprudenţă au cauzat o vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau sănătăţii (lit.f));

— care din imprudenţăau cauzat decesul persoanei sau siniuciderea acesteia (lit.g));

În acord cu alin.(3) art.1661 Cod penal2, se consideră infracţiune de tortură, orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o tetra persoană l-a comis ori este bănuită că ş-a comis, de a intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană care acţionează cu titlu official sau cu consimţămîntul express au tacit al unei asemenea persoane.

Reeşind din prevederile alin.(4) art.1661 infracţiunea de tortură este săvîrşită în variant agravantă în următoarele situaţii.

— săvîrşite cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor (lit.a));

— săvîrşite asupra a două sau mai multor persoane (lit.b));

— săvîrşite de două sau mai multe persoane (lit.c));

— săvîrşite prin folosirea armei, intrumentelor special sau altor obiecte adaptate acestui scop (lit.d));

— săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate publică (lit.e));

— care din imprudenţă au cauzat o vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit.f));

— care din imprudenţă au cauzat decesul persoanei sau siniuciderea acesteia (lit.g)).

În rezultatul modificărilor şi completării codului penal cu art 1661, şi-au gpsit realizarea mai multe angajamente pe care ţara noastră şi le-a asumat prin aderarea la mai multe tratate şi convenţii international. Astfel, ţinem să reafirmăm poziţia, potrivit căreia convenţiile şi tratatele cu character universal dar şi regional interzic categoric tortura, tratamentul inuman ori degradant. În această ordine de idei menţionăm art. 5 al Declaraţiei Universale a Dreptului Omului3, „nimeni nu poate fi supus la tortură, nici pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante“. În conformitate cu art. 7 al Pactului Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice4, „nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice“. De asemenea, tortura este interzisă şi de Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care consacră la art.3 că „nimeni nu poate fi supus, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante“. Astfel Curtea Europeană a afirmat, în cazul Soering c. Regatului Unit în anul 1989, că interdicţia torturii şi pedespelor sau tratamentelor inumane ori degradante constituie „una din valorile fundamentale ale societăţilor democratice care formează Consiliul Europei“5.

Pentru a purcede la caractersitica penală a acestei tip de infracţiune, conside necesar să specific ce prezintă tratamentul inuman sau degradant în viziunea CtEDO, astfel în cauza Irlanda c. Regatului Unit în anul 19786, Curtea a diferenţiat cele trei noţiuni esenţiale ale articolului 3 din Convenţie după gradul de gravitate le tratamentelor sau pedepselor, astfel încît prin, tortură se înţelege tratamentul inuman aplicat intenţionat şi care provoacă suferinţe foarte grave şi foarte crude, pe cînd tratamentul sau pedeapsa inumană se prezumă în accepţiunea Curţii la aplicarea unei suferinţe intense, fizice sau mintale şi nu în ultimă instanţă tratamentul degradant este definit de curte ca un tratament care crează victimei sentimente de frică, nelinişte şi de inferioritate care umilesc, înjosec şi lezează eventual rezistenţa sa fizică sau morală.

După cum observăm actuala reglementare este mai bine ajustată la standardele internaţionale, astfel pe lîngă infracţiunea de tortură la alin.(3) Cod penal, se incriminează instant infracţiunea de tratament inuman şi degradant ca infracţiune separată. Potrivit locului pe care-l ocupă în actuala redacţie, tortura, tratamentul inuman sau degradant este considerat de către legiuitor ca infracţiune contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei. În vechea abordare legislativă tortura fiind reglementată la art. 3091 Cod penal, astfel în literatura de specialitate se afirmă că, eram în situaţia infracţiunii de tortură numai atunci cînd se aplica actele de tortură în cadrul activităţilor de înfăptuire a justiţiei sau care contribuia la înfăptuirea actului de justiţie, care conform art. 273 Cod de procedură penală al Republicii Moldova sunt organele de constrîngere şi organele de urmărire penală, organele procuraturii şi instanţele judecătoreşti, organele şi instituţiile care asigură executarea pedepselor sau a altor măsuri aplicate de către instanţele judecătoreşti, precum şi a altor hotărîri judecătoreşti, cu alte cuvinte victima infracţiunii de tortură trebuia să fie într-o situaţie de dependenţă de către subiectul activ al infracţiunii. Cu totul apare situaţia cînd CtEDO a constatat încălcări ale interzicerii tratamentelor inumane sau degradante aplicate asupra persoanelor care nu erau în custodia organelor de drept, astfel paleta subiecţilor infracţiunii articolui 1661 Cod penal sa extins considerabil, acest aspect îl voi expune la momentul ce ţine de subiectul infracţiunii.

Tortura atît ca termen cît şi ca fenomen semnifică orice act prin care se cauzează unei persoane în mod intenţionat suferinţe sau dureri grave, fie fizice sau mintale, în scopul obţinerii de la ea sau de la o terţă persoană a unei informaţii sau mărturisiri, pedepsirea ei pentru o acţiune, pe care ea sau o terţă persoană a comis-o sau este bănuită de comitere, intimidarea sau constrângerea ei sau a unei terţe persoane, ori din ale motive bazate pe orice fel de discriminare. Din perspectiva ştiinţei juridico-penale putem constata următoarele elemente esenţiale constituitive ale infracţiunii de tortură:

— cauzarea unor suferinţe sau dureri fizice sau psihice grave;

— cauzarea cu intenţie a suferinţei sau durerii;

— urmărirea unui scop anume, precum ar fi obţinerea informaţiei, pedepsirea sau intimidarea persoanei.

Caraceristica juridico-penală a infracţiunii de tortură, tratament inuman sau degradant aşa precum este consacrată de către legiutor în codul penal , prezintă o actualitate deosebită atît pentru vieaţa ştiinţifică a dreptului penal, dar şi pentru activitatea practică în domeniu, deci o mai bună cunoaştere a finalităţilor acestei infracţiuni va spori crearea unor mecanisme mai eficiente şi rpevenirea fenomenului torturii, tratamentului inuman ori degradant. În această ordine de idei vom purcede nemijlocit la tratarea componeneţelor de infracţiune prevăzute la art. 1661 Cod penal. Prin includerea torturii, tratamentului inuman sau degradant în capitolul III Părţii speciale a Codului penal putem conchide că aceste infracţiuni, potrivit aprecierii legiutorului, aduce atingeri, în principal, ca şi celelalte infracţiuni, din aceeaşi categorie, relaţiilor sociale referitoare la libertatea, cinstea şi demnitatea persoanei.

Pentru a elucida infracţiunea de tortură prevăzută la alin. (3) art.1661 Cod penal vom face o analiză succintă a infracţiunii de tratament inuman sau degradant. Astfel, în literatura de specialitate prin tratament inuman sau degradant înţelegem maltratarea, care nu constituie tortură prin faptul că nu dispune de suficientă intensitate sau a un anumit scop, precum este în cadrul componenţei infracţiunii de tortură, astfel în termeni practici, orice act care se încadrează în limetele prevederilor articolului 1661, ar trebui să fie examinat mai întîi prin prisma întrunirii elementelor torturii. În cazul în care unul sau mai multe elemente lipsesc, actele de maltratare urmează a fi calificate drept tratament inumane sau degradante. Un tratament a fost estimat de Curte7, ca fiind „inuman“ chiar dacă, printer altele, a fost premeditate, aplicat ore în şir şi a cauzat fie vătămarea corporală, fie suferinţe fizice sau psihice profunde. Multe situaţii de tratament inuman sau degradant apar în contextual detenţiei, unde victim este supusă maltratării, care este intense, însă nu în măsura necesară pentru a fi calificată ca tortură. De asemenea, acest termen este aplicabil unui spectru de comportamente în afara detenţiei, unde victimele sunt inteţionat expuse unor acte crude, care le provoacă o stare de extremă tulburare şi fobie.

Astfel în cazurile Selcuk şi Asker c Turciei8, unde casele reclamanţilor au fost distruse de membrii forţelor de securitate ce efectuau operaţiuni în localităţile în care locuiau reclamanţi. În acest context, atît Comisia cît şi Curtea a constatat că distrugerea caselor a constituit un act de violenţă şi de distrugere intenţionată fără vreo consideraţiune pentru siguranţa şi bunăstarea reclamanţilor, care au rămas fără adăpost şi în circumstanţe care au cauzat anexietate şi suferinţă, în această consecuvitate se poate de conchis că aceasta a constituit un tratament inuman în sensul art. 3 al Convenţiei.

Tratamentul degradant este cel care generează victimelor sentimente de frică, anexietate şi inferioritate, capabile să le umilească şi să le înjosească, care a fost de asemenea menţionat că implică un tratament de natură să înfrângă rezistenţa fizică şi morală a victimei. Pentru a fi în situaţia tratamentului degradant trebuie de examinat dacă obiectivul este de a umili sau de a înjosi persoana respective, afectând personalitatea persoanei supuse tratamentului degradant. Odată ce am determinat ce constituie tratamentul inuman sau degradant în acceptţiunea Curţii, putem trece la analiza juridico-penală a componenţei de infracţiune prevăzute la alin.(1) art.1661 Cod penal al Republicii Moldova.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art. 1661 Cod penal al Republicii Moldova se prezintă sub forma relaţiilor sociale referitoare la siguranţa şi bunăstarea, integritatea fizică şi psihică cît şi demnitatea şi onoarea persoanei, la estimarea violării demnităţii peroanei trebuie de ţinut cont de faptul că aceasta prezintă autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societăţii.

Obiectul material. Se constituie din corpurile persoanelor atunci cînd infracţiunea de tratament inuman sau degradant presupune atentarea sau influienţarea nemijlocită a activităţii infracţionale asupra corpului persoanei. Astfel reeşind din prevederile lit.f) şi lit.g) alin.(2) art.1661 Cod penal al Republicii Moldova putem conchide cu certitudine că obiectul material al infracţiunii de tratament inuman sau degradant este corpul persoanei.

Latura obiectivă. Infracţiunea de tratament inuman sau degradant prevăzută la dispoziţiile alin.(1) art.1661 Cod penal are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă ce constă în acţiunea sau omisiunea de cauzare a unei dureri sau a suferinţei fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant; 2) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. În princpiu în cazul infracţiunii de tratament inuman sau degradant, fapta prejudiciabilă se exprimă prin maltratare, înjosire sau umilinţă care de regulă nu constituie infracţiunea de tortură.

Infracţiunea de tratament inuman sau degradant este una materială şi se consideră consumată din momentul survenirii durerii sau suferinţei fizice ori psihice. În această ordine de idei considerăm justă afirmarea că, durerea sau suferinţa fizică este un tip al prejudiciului fizic9, astfel prin metoda nalogiei putem constata că durerea sau suferinţa psihică este un tip al prejudiciului psihic.

Prin durere trebuie de înţeles reacţia psihofiziologică a organismului, produsă ca urmare a unei puternice excitări a terminaţiilor nervoase din organele şi ţesuturile umane, exprimându-se în senzaţii negative cu grad variat de pronunţare. La rândul său, prin suferinţe trebuie de înţeles trăirile negative prfunde, condiţionate de excitaţii fizici sau psihici. Aastfel cele două noţiuni — „durere“ şi „suferinţă“ — sînt strâns legate între ele. În această ordine de idei, suferinţa fizică poate exprima nu doar durerea propriu-zisă, dar şi în stare fizică proastă cu character extenuant, determinate de foame, sete răcirea corpului etc.10. La suferinţa fizică urmează a fi raportată extenuarea nervoasă, condiţionată de introducerea repetată în organism a substanţelor psihostimulatorii sau halucionogene ori a altor substanţe psihoactive. Cât priveşte suferinţa psihică, aceasta reprezintă efectul aplicării unor factori psihogeni (batjocură, luarea în râs, insultă, ameninţare, umilinţă etc.), care influienţează anume asupra psihicului.

Latura Subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 Cod penal al Republicii Moldova se caracterizează prin intenţie direct. Astfel făptuitorul urmăreşte cauzarea durerii sau suferinţei fizice ori psihice cu scopul de a umili sau de a înjosi persoana, cauzând astfel anxietate şi suferinţă acesteia.

Reeşind din prevederile lit.f) şi lit.g) alin.(2) art.1661 Cod penal putem constata că infracţiunea de tratament inuman sau degradant poate fi săvârşită şi din imprudenţă.

Subiectul infracţiunii de tratament inuma sau degradant poate şi persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Însă, pe lîngă aceste condiţii generale pe care le întruneşte subiectul infracţiunii de tortură, legiutorul statutează în textul official al alin.(1) art.1661 Cod penal anumite condiţii speciale ale subiectului activ al infracţiunii, astfel putem menţiona următoarele: 1) persoana publică; 2) persoana care de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice; 3) orice persoană care acţionează cu titlu official sau cu consimţămîntul express au tacit al unei asemenea personae.

În prezentarea reglementarea, legiuitorul a atins să respecte practica CtEDO11, astfel reeşind din prevederile art.3 al Convenţiei europene pentru apărarea dreptorilor omului şi libertăţilor fundamentale, tratamentului inuman sau degradant poate emana de la o persoană sau grupuri de persoane care nu ţin de atorităţile publice ale statului. Totuşi, aşa cum rezultă din dispoziţia alin.(1) art.1661 Cod penal, în situaţia cînd subiectul infracţiunii de tratament inuman sau degradant nu este persoană care acţionează cu titlu oficial, atunci este indispensabil ca acest subiect să acţioneze cu consimţământul expres sau tacit al unei persoane care are statut oficial.

Reeşind din cele menţioante anterior putem opinia cu ferimitate că legea penală a fost racordată cu succes la acest capitol, incirminând tratamentul inuman sau degradant ca infracţiune distinctă.

În corespundere cu prevederile alin.(3) art.1661 Cod penal al Republicii Moldova, legiuitorul a criminalizat infracţiunea de tortură care, a suferit unele modificări de text în comparaţiune cu prevederile alin.(1) art.3091 Cod penal. Astfel, în prezenta regelementare prin tortură se înţelege: „orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei personae o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană teţră informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o tetra persoană l-a comis ori este bănuită că la comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe personae, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de factom exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu official sua cu consimţămîntul express au tacit al unei asmenea persoane“. Pe cînd alin.(1) art. 1661 Cod penal definea tortura în strictă conformitate cu art.1 al Convenţiei împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, cît şi în aproximaţie cu conţinutul normei penale prevăzute mai sus prin art 1671 Cod penal al României12, astfel încât în sensul normelor enunţate mai sus prin tortură se înţelege: “ orice act prin care se provoacă unei personae, în special cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiune asupra ei sau asupra unei terţe personae, sau pentru orice alt motv bazat pe o formă de discrminare, oricare ar fi ea, dacă o asmenea durere sau suferinţă este provocată de o persoană publică sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu official, ori la instigarea sau cu consimţămîntul express au tacit al unor asemena personae, cu excepţia durerii sau a suferinţei ce rezultă exclusive din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele“.

Singura deosebire între conţinutul textului actual care criminalizează tortura de la alin.(3) art.1661 Cod penal şi conţinutul art.1671 Cod penal al României vis-à-vis cît de variant abrogată care statutată la alin.(1) art. 3091 Cod penal al Republicii Moldova sunt cuvintele: „cu excepţia durerii sau a suferinţei ce rezultă exclusive din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele“.

Potrivit locului pe care-l ocupă în Codul penal prin modificările operate în textul normei penale, tortura este considerate actualmente de către legiutor ca infracţiune contra libertăţii, demnităţii şi onoarei persoanei. Includerea infracţiunii în Capitolul III din Partea Specială a Codului penal se datorează faptului că, că similar altor infracţiuni din acest capitol, care au drept scop nemijlocit protejarea împotriva actelor care duc la degradarea fiinţei umane pînă la un simplu obiect, tortura constituie cel mai direct act la demitatea persoanei. Astfel, comunitatea international considera acest drept ca una dintre cele mai grave încălcări ale drpetului omului şi, la fel ca şi interzicerea sclvaviei, se plasează printer cele foarte puţine drepturi ale omului şi, la fel ca şi interzicerea sclaviei, se plasează printer cele mai grave încălcări ale drepturilor omuluişi, la fel ca şi interzicerea sclaviei, se plasează printer cele mai grave încălcări ale dpreturilor omului cuc statut jus cognes în conformitate cu drpetul internaţional. Clasificarea perimată, prevăzută la art.3091 în capitolul XIV al Părţii speciale a Codului penal drept infracţiune împotriva justiţiei sugera, că subiectul principal al protecţiei prin criminalizarea era administrarea şi înfăptuirea corespunzătoare a justiţiei. În timp ce nu poate fi negat faptul că, actele de tortură sunt de cele mai multe ori comise cu scopul de a obţine informaţii sau mărturisiri la etapele timpurii ale urmăririi penale, scopul său protectiv ar fi redus asigurarea actului cuvenit de justiţie, ceea ce ar fi interpretare absolut greşită şi ar contraveni spiritului şi naturii interzicerii torturii în conformitate cu dreptul internaţional pe segmentul dat, la care Republica Moldova este parte. Astfel, recunoaşterea naturii deosebit de grave a infracţiunii de tortură ar trebui privită în cadrul sistemului intern de infracţiuni în calitate de infracţiune deosebit de gravă împotriva demnităţii fiinţelor umane. În această ordine de idei putem constata că, criminalizarea infracţiunii de tortură prevăzută la alin.(3) art.1661 Cod penal, în rîndul infracţiunilor de sclavie (art.167), şi infracţiunii de trafic de fiinţe umane (art.165), pare să fie cea mai potrivită plasare bazată pe interpretarea sistematică a Codului penal.

Obiectul juridic special. Din includerea torturii în capitolul III Partea Specială a Codului penal rezultă că această infracţiune, potrivit aprecierii legiuitorului, aduce atingere, în principal, ca şi celelalate infracţiuni, din aceeaşi categorie, relaţiile sociale privitoare la libertatea, cinstea şi demnitatea persoanei. În cazul torturii, aceste relaţii sunt încălcate prin provocarea persoanei a unei dureri sau suferinţe fizice sau psihice puternice, în unul din scopurile sau din motivele arătate în consţinutul legal al normei penale. În afară de relaţiile sociale referitoare lalibertatea cinstea şi demnitatea persoanei, prin săvârşirea faptei sunt încălcate şi alte relaţii sociale, cele referitoare la integritatea fizică şi psihică a persoanei, care formează obiectul juridic secundar al infracţiunii de tortură.

Obiectul material al infracţiunii de tortură prevăzut la alin.(3) art.1661 Cod penal, poate să-l constituie corpul persoanei. Asfel, dacă prin actele de tortură se exercită direct supra corpului persoanei, cauzându-i-e, în ultimă instanţă vătămări corporale.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(3) art.1661 Cod penal se manifestă printr-o faptă prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice ori psihice puternice. Termenul de „faptă“ are un înţeles cuprinzător, incluzând orice activitate în rezultatul căreia se provoacă persoanei o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice. Fapta poate prezenta forme concrete variate şi poate cosnta într-o acţiune sau omisiune. În această ordine de idei putem menţiona că latura obiectivă a infracţiunii de tortură are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă ce cosntă în acţiunea sau omisiunea de cauzare a unei dureri sau a suferinţei fizice ori psihice puternice; 2) urmările prejudiciabile constînd în durerea sau suferinţa fizciă ori psihică puternică; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. De asemenea, se mai cere ca violenţele fizice sau psihice, care în cazul infracţiunii de tortură se manifestă prin fapta prejudiciabilă să fie comise în exerciţiul autorităţilor publice sau cel puţin cu consimţământul acestei autorităţi. În literatura de specialitate13, se afirmă că infracţiunea de tortură subzistă chair dacă scopul urmărit prin comiterea faptei a fost sau nu realizat.

Dacă ne referim la aplicarea violenţei fizice în contextul infracţiunii specificate la alin.(3) art.1661 Cod penal, atunci în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt consemnate următoarele modalităţi faptice ale torturii:

1) spânzurarea palestiniană, care se manifestă prin (dezbrăcarea victimei, legarea mâinilor la spate şi sispendarea ei de braţe, fără a se mai sprijini de sol)14;

2) forme grave de bătaie15;

3) lovituri grave, combinate cu refuzarea îngrijirii medicale16;

4) şocuri electrice17 etc.

Privitor la aplicarea violenţei psihice, ca modalităţie faptice ale torturii pot fi exemplificate următoarele cazuri:

1) simularea unei execuţii18;

2) ameninţarea cu o flacără de la o lampă şi cu o seringă19;

3) ameninţarea privind expunerea maltratării copiilor victimei20 etc.

Plenul Curţii Supreme de justiţie conchide în hotărîrea explicativă nr.7 din 30.07.1978 cu modificările din 16.09.2002 că, în categoria infracţiunii de tortură, se includ acţiunile menite să cauzeze dureri multiple şi de lungă durată, cauzarea multiplelor vătămări, lipsirea persoanei timp îndelungat de mâncare, căldura sau lăsare ei în condiţii periculoase pentru viaţa şi sănătate ei. Infracţiunea de tortură prevăzută la alin.(3) art. 1661 Cod penal este una materială, astfel, ea se consideră consumată din momentul producerii durerii sau suferinţei fizice sau psihice. În acest moment se realizează starea de pericol pentru integritatea fizică şi psihică a persoanei. Prin alin.(3) art.1661 Cod penal, sa urmărit protecţia demnităţii şi integrităţii fizice a persoanei, care sunt lezate în urma aplicării faptelor intenţioante prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice.

Reeşind din conţinutul legal al infracţiunii de tortură, conchidem că, în cazul persoanei nu este suficient pur şi simplu să se provoace o durere sau suferinţe fizice sau psihice, ci se cere ca această durere sau suferinţe să fie una puternică, de aceea în procesul de calificare a celor săvîrşite în strictă corespundere cu prevederile alin.(3) art.1661 Cod penal, urmează a se aprecia, în raport cu toate împrejurările reţinute, dacă durerea sau suferinţa fizică ori psihică a fost una sa nu puternică. În altă accepţiune, trebuie de constatat punctul de la care durerea sau suferinţa nu poate fi considerată o simplă brutalitate (produsă, de exmeplu, atunci când persoana se opune reţinerii sale)21, ci e sufficient de gravă pentru a fi catalogată ca expresie a torturii.

Din aceste considerente, CtEDO a considerat că termenul „puternic“ utilizat în sintagma “ durere sau suferinţă puternică“, ca şi trăsătură de minimum gravitate, la care se face trimitere pentru aplicareas art.3 „interzicerea torturii“ din Convenţie sunt relative prin esenţa lor. Pentru a preciza acel prag minim de gravitate necesar a fi deposit pentru a califica fapta ca tortură, trebuie luată în consideraţie situaţia în ansamblu în care s-a aflat victim:

1) durata şi efectele fizice sau psihice ale tratamentului inuman sau degradant;

2) sexul;

3) vârsta;

4) starea sănptăţii etc.

Astfel, în cazul Selmouni c. Franţei22, Curtea a constatat că, dincolo de loviturile primate, reclamantul a fost ras de păr, a fost obligat să alerge pe un coluar de-a lungul căruia poliţiştii î-I puneau piedică spre a-l face să cadă, a fost pus în genunchi în faţa unei tinere poliţiste, a fsot ameninţat cu o flacără, apoi cu o seringă. În această ordine de idei, Curtea a reţinut dincolo de violenţa faptelor, caracterul lor odois şi umilotor pentru orice persoană, în orice stare s-ar găsi aceasta. Reeşind din aceste cricumstanţe, Curtea a declarant că actele de violenţă fizică sau psihică exercitate asupra persoanei, laute în ansamblul lor, i-au provocat durere şi suferinţă psihică puternică şi se manifestă printr-un character deosebit de grav şi crud, constituind astfel, acte de tortură. Durerea sau suferinţa fizică ori psihică puternică reprezintă unica urmare prejudiciabilă a componenţei de infracţiune prevăzute la alin.(3) art.1661 Cod penal.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.1661 Cod penal se caracterizează prin intenţie direct sau indirectă. Astfel, autorul trebuie să aibă reprezentarea că foloseşte mijloacele susceptibile să provoace dureri sau suferinţe psihice sau fizice puternice şi urmăreşte producerea lor sau acceptă în mod uşuratic producerea lor. Reeşind din conţinutul legal al infracţiunii de tortură putem constata că făptuitorul săvârşeşte cu intenţie direct infracţiunea dacă urmăreşte un scop, astfel se prezumă că suntem în baza componenţei de infracţiune de tortură săvârşite cu intenţie direct infracţiunea dacă urmăreşte un scop, astfel se prezumă că suntem în prezenţa componenţei de infracţiune de tortură săvârşită cu intenţie direct în următoarele situaţii:

1) de a obţine informaţii sau mărturisiri de la o persoană supusă actelor de tortură sau de la o persoană terţă;

2) de a pedepsi persoana prin tortură pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;

3) de a intimda sau de a exercita presiuni asupra persoanei supuse actelor de tortură sau asupra unei persoane terţe.

Fapta constituie infracţiune de tortură şia tunci când aceasta este săvârşită din orice alt motiv bazat pe o formă a discriminării. În ceea ce priveşte scopul urmărit prin săvârşirea faptei, nu este necesar să fie realizat. Astfel încît, informaţiile sau mărturisirile obţinute nu sunt necesare să corespundă cu realitatea. Motivul săvârşirii faptei bazate pe o formă de discriminare există în următoarele situaţii cînd este exponentul unei categorii de persoane care fac parte dintr-o categorie ca o anumită rasă, naţionalitate, religie, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică.

Subiectul infracţiunii prevăzut la alin.(3) art.1661 Cod penal este persoana fizică responsabilă care la momentul săvâtşirii faptei antisociale a atins vârsta de 16 ani. Autor al faptei prejudiciabile este persoana publică sau persoana care, de facto exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unei asemenea persoane. Din analiza textului legal actual şi cel abrogat rezultă că sfera subiecţilor activi este în cazul acestei infracţiuni mai cuprinzătoare în prezenta reglementare, în comparaţiune cu precedenta, astfel legiuitorul a tins să respecte practica CtEDO23, astfel reeşind din prevederile art. 3 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamnetale, tratamentul inuman sau degradant poate emana de la o persoană sau grupuri de persoane care nu ţin de autorităţile publice ale statului. Totuşi, aşa cum rezultă din dispoziţia alin.(3) art.1661 Cod penal, în situaţia cînd subiectul infracţiunii de tratament inuman sau degradant nu este o persoană publică sau persoană care de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice sau orice persoană care acţionează cu titlu oficial, atunci este indispensabil ca acest subiect să acţioneze cu consimţămîntul expres sau tacit al unei persoane care acţionează cu titlu oficial. Dacă un asemenea consimţămînt lipseşte atunci nu putem vorbi despre angajarea răspunderii penale pentru infracţiunea de tratament inuman sau degradant. Accentuăm că, noţiunea de „consimţămînt“, utilizată la alin.(3) art.1661 Cod penal, trebuie de înţeles în accepţiunea pe care i-o redă legiuitorul la art. 199 Cod civil al Republicii Moldova: „consimţământul este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic (alin.(1)); „Consimţământul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat“ (alin.(2)). În cazul în care apar îndoieli cu privire la existent consimţământului tacit, este funcţională prevederea de la art.201 Cod civil al Republicii Moldova: „Actul juridic se consideră neîncheiat în cazul în care esenţa consimţământului nu poate fi determinate cu certitudine nici de exprimarea exteriorizată şi nici de alte circumstanţe ale încheierii sale“. Din cele menţioante putem constata că atunci cînd subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.1661 Cod penal, nu acţionează cu titlu official, el se comport ca şi cum ar fi un mandatar care acest titlu.

Reeşind din cele menţionate mai sus putem conchide cu certitudine că, statul nostru tinde să asigure respectarea valorilor consecrate şi promovate de comunitatea internatională, cît şi drepturile procedurale ale resortisanţilor. Astfel după cum am observant în urma caracteristicii infracţiunii încetăţenite la art.1661 Cod penal al Republicii Moldova, integritatea fizică şi psihică, demnitatea şi cinstea persoanei sunt ocrotite nemijlocit de această normă juridico-penală specială. Obligaţia ce emană din tratatele şi convenţiile international la care Republica Moldova este parte, de a interzice absolut şi imperativ tortura cît şi de a o criminaliza, pe de altă parte nu sa omis imputarea tratamentelor inhumane şi degradante care după intensitatea şi lipsa scopului special care este atribuit torturii nu constituie însăşi infracţiune de tortură ci infracţiunea distinctă de tratament inuman sau degradant. În această ordine de idei putem opinia că orice persoană care săvârşeşte acţiunile sau omisiunile ce se încadrează în finalităţii normei prevăzute la art. 1661 Cod penal, urmează să i se angajeze răspunderea penală.

1 Brînza S., Stati V. Drept penal: Partea Specială, Voi. I. Chişinău: Tipografia Centrală, 2011. p. 759

2 Codul Penal al Republicii Moldova [online], http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=331268 (citat la 13.12.2013)

3 Selejan-Guţan B. Protecţia europeană a drepturilor omului.. Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2008. p. 8

4 Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice [online]. http://iustice.gov.md/public/files/file/Directia%20rela%C5%A3ii%20interna%C5%A3io nale%20/002%20PIDCP.pdf (citat la 13.12.2013)

5 Selejan-Guţan B. Protecţia europeană a drepturilor omului.. Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2008. p. 91

6 Dobrinoiu V., Conea N. Drept penal. Partea specială. Voi.II. Teorie şi practică judiciară. Bucureşti: LUMINALEX, 2002. p. 23

7 Institutul Român pentru Drepturile Omului. Documnete Internaţionale privind combaterea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante.. Bucureşti: Tiparul: R.A. „Monitorul Oficial“ 1998. p. 76

8 Brînză S., Ulianovschi X.. Stati V.. Ţuracanu 1.. (Drept Penal. Partea Specailă. Chişinău: Editura Cartier. 2005. 804 p.

9 Шарапов Р.Д. Физическое насилие в уголвном праве. Санкт-Петербург: Юредический центр Пресс, 2001. c. 291

10 Brînza S., Stati V. Drept penal: Partea Specială. Vol. 11.. Chişinău: Tipografia Centrală. 2011. p. 764

11 Cazul El.L.R. vs. France [online], http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 17.12.2013).

12 Nistoreanu G., Boroi A. Drept penal. Partea specială. Bucureşti: Editura ALL Beck, 2002. p. 331

13 Cazul Aksoy vs. Turkey [online], http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013).

14 Cazul Dikme vs. Turkev [online]. http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013).

15 Cazul Ilhan vs. Turkey [online], http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013).

16 Cazul Akkoc vs. Turkey [online], http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013).

17 Cazul Salman vs. Turkey [online]. http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013).

18 Cazul Selmouni vs. France [online], http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013)

19 Cazul Akkoc vs. Turkey [online], http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013)

20 Cazul Selmouni vs. France [online]. http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013)

21 Brînza S., Stati V. Drept penal: Partea Specială, Voi. II. Chişinău: Tipografia Centrală, 2011. p. 765

22 Brînză S., Ulianovschi X.. Stati V.. Ţuracanu 1.. ( Drept Penal. Partea Specailă. Chişinău: Editura Cartier. 2005. 804 p.

23 Cazul Akkoc vs. Turkey [online], http://cmiskp.echr.coe.int (citat la 20.12.2013).

Related Posts

instagram volgers kopen volgers kopen buy windows 10 pro buy windows 11 pro