ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol
ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol

Unele consideraţii de ordin doctrinar şi juridic asupra corupţiei — o adevărată pandemie a lumii contemporane

Gheorghe ALECU, doctor, conferenţiar universitar, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Constanţa
Coralia ALECU, avocat, Baroul Bucureşti

The phenomenon of corruption represents an important study object for most of law specialists, theoreticians or practitioners, as it is a real calamity that worries nowadays both governments and the public opinion throughout the world.

The corruption manifests itself on economic, administrative, legal and political field in any society, as it is an abuse of authority and power, an use of public function for private interests by breach of laws by various people through bribe, fraud, blackmail, traffic of influence or any facts or deeds punished by law.

Keywords: corruption, civil servant, calamity, legal, prevention, fight.

Fenomenul corupţiei reprezintă un important obiect de studiu pentru majoritatea specialiştilor din domeniul dreptului, teoreticieni şi practicieni, deoarece este o adevărată calamitate ce îngrijorează astăzi atât guvernele cât şi opinia publică în toată lumea. Corupţia se manifestă în sfera economică, administrativă, juridică şi politică din orice societate, deoarece reprezintă un abuz de putere şi autoritate, folosirea funcţiei publice în interese personale de către diverse persoane prin mită, şantaj, fraudă, trafic de influenţă sau alte fapte ori acţiuni pasibile de pedeapsă.

Cuvinte-cheie: corupţie, funcţionar public, calamitate, prevenţie, mitî, traffic de influenţă

1. Consideraţii preliminare

Corupţia a devenit o adevărată pandemie, fiind prezentă în toate domeniile vieţii sociale şi politice încă din cele mai vechi timpuri, însă în prezent constatăm o creştere alarmantă a faptelor de luare de mită, ceea ce constituie un fapt îngrijorător.

Tocmai de aceea, legiuitorul a incriminat cu fermitate această infracţiune, iar în prezent se duce o politică susţinută pentru eliminarea corupţiei sub forma mitei. Alături de luarea de mită, destul de des întâlnită este infracţiunea de trafic de influenţă, acestea fiind principalele infracţiuni de corupţie săvârşite de funcţionari sau alte persoane fizice, dar care de altfel sunt şi cele mai periculoase1.

Darea de mită, spre deosebire de luarea de mită este considerată o infracţiune în legătură cu serviciul, deoarece prin acţiunea de corupere exercitată asupra unui funcţionar public se aduce atingere imaginii unei unităţi publice sau persoane juridice, precum şi prestigiului acestui funcţionar.

Infracţiunea de primire de foloase necuvenite a fost incriminată, deoarece exercitarea atribuţiilor de serviciu, îndeplinirea actelor la care un funcţionar este obligat în temeiul funcţiei, nu trebuie să constituie pentru acesta o sursă de venituri ilicite. Totuşi, fapta nu este la fel de gravă ca luarea de mită, întrucât în cazul acestei infracţiuni, funcţionarul primeşte foloase după ce a îndeplinit actul conform atribuţiilor de serviciu şi fără a exercita vreo constrângere asupra beneficiarului actului.

Având în vedere că faptul că astfel de fapte au luat o amploare deosebită, legislaţia actuală a statului român încearcă să acorde mai multă atenţie fenomenului corupţiei la toate nivelurile.

 

2. Forme ale corupţiei

Conform opiniilor exprimate în literatura de specialitate2, corupţia poate îmbrăca diverse forme:

1. Corupţia politică — se manifestă îndeosebi sub forma presiunii şi chiar a şantajului exercitat asupra funcţionarilor publici pentru a-i determina să adopte anumite decizii ilegale sau în limita legii (care încalcă normele morale). Ea poate viza obţinerea unor avantaje materiale sau de altă natură.

Corupţia politică este cea care creează condiţiile pentru acele fenomene pe care le numim criminalitate economică sau crimă organizată — ce semnifică „activităţile infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite“3.

Acţiunile ilicite se săvârşesc, mai ales în forme interrelaţionale, mai mult sau mai puţin complicate care ilustrează termenul de „organizare a crimei“ şi termenul de „criminalitate a gulerelor albe“, deoarece după cum susţine criminologul american Edwin Sutherland, „în general profesia, funcţia, creează contextul, prilejul şi uneori chiar motivarea săvârşirii delictelor, transpunerea în practică a faptelor ilicite realizându-se direct sau indirect în cadrul unui ansamblu relaţional. Poziţia socială a persoanei, precum şi angrenajul socio-economico-politic din care face parte împiedică înfăptuirea justiţiei penale“4.

În ţara noastră problema vizează coruptibilitatea unor politicieni izolaţi sau a unor înalţi funcţionari ai executivului. De regulă, un politician se găseşte înconjurat de un număr mare de coruptori, deoarece aceştia doresc să-şi asigure prin corupţie o sursă cât mai bogată de câştiguri.

2. Corupţia administrativă — cea mai răspândită, care tinde de la fapta funcţionarului public care pretinde o recompensă pentru întocmirea unui act la care este obligat prin funcţia pe care o deţine, până la deturnarea, din interes personal, a averii publice, săvârşite de persoane aflate în poziţii-cheie ale administraţiei de stat.

În principiu, funcţionarii publici săvârşesc fapte de eludare a dispoziţiilor regulamentare de anunţare a licitaţiilor publice, favorizarea anumitor întreprinderi sau firme la repartizarea contractelor (uneori cu un procent din beneficiul acestora drept mită) falsificarea documentelor pentru licitaţii, repartizarea legală de spaţii sau locuinţe, intervenţii pe lângă alţi funcţionari publici pentru a trece cu vederea încălcarea legii etc.

3. Corupţia economică — cuprinde un spectru foarte larg, de la „spălarea banilor“ care desemnează reinvestirea în afaceri licite a banilor obţinuţi din afaceri ilicite, utilizând în acest scop circuite financiare interne şi internaţionale, la evaziunea financiară, bancară frauduloasă, traficul de licenţe, neplata taxelor vamale şi a impozitelor, falsificarea cecurilor şi eliberarea de cecuri fără acoperire, practicarea de adaosuri comerciale mai mari, specula şi activităţi economice şi comerciale care nu se fac decât subterane, constând în concurenţă neloială, contrabandă de mărfuri5. Agresionarea masivă şi fără scrupule realizată prin furturi, gestiune frauduloasă, delapidări şi alte forme de „vandalism economic“ practicate de infractori prin utilizarea de metode abile este însoţită în majoritatea cazurilor de acte de corupţie.

Astfel, în ramurile productive ale economiei, corupţia a cuprins întregul proces de privatizare, cu predilecţie transferurile ilegale de patrimoniu, prin subevaluare, din societăţile comerciale de stat şi regiile autonome către întreprinzători particulari6.

Condiţionarea livrării de mărfuri, acceptarea unor produse de proastă calitate, în schimbul unor avantaje materiale ce constau în sume de bani, bunuri sau cote-părţi din afacerile derulate, au contribuit la producerea unor prejudicii materiale.

Edificatoare pentru corupţia generalizată din perioada de tranziţie a ultimilor ani este situaţia din agricultură, din silvicultură, din domeniul comerţului şi al prestărilor de servicii (unde actele de corupţie se practică făţiş) domeniul bancar şi sistemul vamal.

Modificarea în sens pozitiv a condiţiilor specifice actuale interne, precum şi intensificarea cooperării internaţionale pe planul luptei antiinfracţionale pot influenţa în mod decisiv această tendinţă în evoluţia sa pe termen lung, înlăturarea factorilor spre care se îndreaptă cercetarea criminologică a fenomenului, identificând şi explicând cauzele de ordin obiectiv şi subiectiv care determină săvârşirea unor măsuri şi programe eficiente de prevenire şi combatere a fenomenului7.

Manifestându-se ca un adevărat flagel care tinde să erodeze bazele instituţionale fundamentale ale statului de drept, corupţia constituie un fenomen care în prezent îngrijorează atât guvernele, cât şi opinia publică din întreaga lume.

Pornind de la studiile realizate asupra fenomenului corupţiei, se impune o singură concluzie, respectiv că acesta nu poate fi disociat de evoluţia şi transformările pe care le cunoaşte orice societate umană. Corupţia se manifestă pe plan economic, administrativ şi politic în cadrul oricărei societăţi, fiind un abuz de autoritate şi putere, o utilizare a funcţiei publice în interes privat, prin încălcarea legilor de către diverse persoane prin intermediul mitei, fraudei, şantajului, înşelăciunii, traficului de influenţă si altor acte sancţionate de lege.

O dată cu dezvoltarea societăţii moderne şi a ordinii economice capitaliste, fenomenul corupţiei s-a intensificat şi amplificat, însă el nu s-a manifestat doar în cadrul sistemului capitalist, făcându-şi simţită prezenţa şi în fostele state aparţinând sistemului socialist, între care şi România, unde a fost însă minimalizat sau chiar ignorat de către factorii politici din acea perioadă. Astfel, deşi în perioada regimului comunist au existat numeroase fapte de mită, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate, nepotism şi favoritism, ele erau considerate doar ca fiind infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, comise de diverşi funcţionari publici, legislaţia penală neutilizând noţiunea de corupţie pentru asemenea fapte8.

Perioada de tranziţie pe care o parcurge de peste 20 de ani societatea românească se caracterizează printr-o agravare a fenomenului de corupţie. Astfel, corupţia se manifestă atât în sectorul public, cât şi în cel privat, afectând principalele puteri în stat: cultura, învăţământul, sănătatea, economia, justiţia, sectorul financiar-bancar, ordinea publică şi siguranţa naţională.

Una dintre cele mai grave tipuri de corupţie existente în România se găseşte în domeniul administraţiei publice. Administraţia publică din România este sursa potenţială de corupţie, deoarece procedurile stabilite pentru emiterea autorizaţiilor, avizelor etc. sunt interpretate subiectiv de funcţionari.

Practica judiciară ne prezintă numeroase cazuri de corupţie, ai căror subiecţi au fost funcţionarii publici. Dintre acestea ne oprim la cele mai importante.

Corupţia înregistrată la nivelul administraţiei publice centrale este cunoscută sub denumirea de „marea corupţie“ şi se manifestă sub forma unor fapte de efectuare a unor achiziţii publice dezavantajoase, a unor privatizări frauduloase, de acordare de licenţe şi autorizaţii preferenţial, precum şi de scutire sau eşalonare a taxelor, impozitelor sau datoriilor unor societăţi.

Corupţia de la nivelul administraţiei publice locale are în general un caracter de „mica corupţie“. Totuşi pe termen lung poate avea consecinţe negative care pot afecta buna funcţionare a administraţiei publice locale.

Luarea şi darea de mită sau traficul de influenţă au devenit practici curente pentru obţinerea unei locuinţe, spaţii comerciale, a unor autorizaţii, certificate, permise de conducere sau de înmatriculare a unor autoturisme, sau pentru a-i determina pe oficiali să aplice neunitar legea fondului funciar şi retrocedării imobilelor.

Atribuirea unor contracte de concesionare sau de achiziţii publice de lucrări, bunuri şi servicii, se realizează mai rapid prin „stimularea“ unor funcţionari ai administraţiei publice locale.

Transferul ilicit de resurse din patrimoniul public în patrimoniul privat, fie prin perturbarea activităţii regiilor autonome sau a societăţilor comerciale cu capital de stat, fie prin privatizarea frauduloasă a acestora, au la bază acte de corupţie9.

De asemeni, s-a constatat că diversele ajutoare sociale de care populaţia ar fi trebuit să beneficieze au fost acordate uneori preferenţial de către oficialii locali.

Controalele efectuate asupra modalităţii de selectare şi promovare a personalului din cadrul administraţiei publice locale au scos în evidenţă faptul că, de multe ori, acestea s-au realizat nu după criteriul competenţei, ci având în vedere sumele de bani oferite, nepotismul sau criteriile politice.

Adopţiile internaţionale ilegale au fost favorizate de acţiunile ilicite ale unor funcţionari ai administraţiei locale, care în schimbul unor sume de bani, au falsificat o serie de acte, care au stat la baza acestora10.

Autorităţile vamale sunt grav afectate de fenomenul corupţiei. Astfel că oferirea de sume de bani sau bunuri funcţionarilor vamali pentru a nu-şi exercita în mod corespunzător atribuţiile de control a devenit un obicei, care a înlesnit contrabanda, traficul de carne vie, de droguri şi de maşini furate.

Cercetările ştiinţifice şi existenţa unor condamnări penale relevă faptul că există corupţie şi în sistemul judiciar, deşi este sistemul care are menirea să combată corupţia. Astfel, actele de corupţie sunt prezente la nivelul fiecărui organ implicat în activitatea de aplicare a legilor, respectiv instanţele de judecată, procurorii, poliţia judiciară şi alte organe care participă la înfăptuirea actului de justiţie şi la menţinerea ordinii publice .

„Darurile orbesc ochii înţelepţilor şi schimbă cuvintele drepţilor“, afirma Jouss în „Traite de la justice criminelle de France 1771“. De aceea corupţia în justiţie este, poate, una dintre cele mai grave forme de manifestare ale fenomenului infracţiona11.

Luarea şi darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă, falsul, abuzul în serviciu sunt practici curente ale funcţionarilor din sistemul judiciar. Acest lucru a condus la scăderea încrederii populaţiei în justiţia română, deşi fenomenul corupţiei nu a cuprins întregul corp al magistraţilor.

Corupţia în sistemul judiciar este legată de faptele comise de unii magistraţi, fie procurori sau judecători, cu privire la amânarea anchetării unor fapte penale, luarea sau revocarea măsurilor preventive, luarea deciziilor de achitare sau de aplicare a unor pedepse mai blânde nemeritate, dispunerea liberării condiţionate, acordarea sau revocarea cetăţeniei, a statutului de refugiat, retrocedarea terenurilor şi a imobilelor naţionalizate, aprobarea cererilor privind adopţiile internaţionale.

Fenomenul corupţiei se întâlneşte chiar şi în cauze mai simple ca divorţuri, partaje, stabilirea paternităţii, punerea sub interdicţie, în cadrul cărora cei ce trebuiau să facă dreptate dau decizii în favoarea celor care au oferit sume importante de bani.

Forme de manifestare a fenomenului corupţiei se regăsesc şi în domeniul afacerilor. Corupţia în afaceri este o noţiune care în România s-a materializat după anul 1989, deoarece perioada regimului politic comunist nu permitea iniţiativa particulară.

Fenomenul corupţiei se manifestă pe plan economic în toate ramurile sale: sistemul financiar-bancar, sectorul industriei (construcţiile de maşini, sectoarele metalurgice, siderurgice, resurse energetice), sectorul agricultură-silvicultură, sectorul flotei maritime, fluviale, de pescuit oceanic, sectorul turismului.

Fenomenul corupţiei s-a manifestat în sistemul financiar-bancar sub forma infracţiunilor de fals, înşelăciune, abuzului în serviciu, luare şi dare de mită, primirea de foloase necuvenite, traficului de influenţă, spălarea de bani, evaziunii fiscale.

Practica judiciară ne prezintă numeroase activităţi ale funcţionarilor din sistemul financiar-bancar, care au avut ca principal obiect acte de corupţie, cum ar fi: acordarea sau facilitarea obţinerii preferenţial de credite, fără îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi în baza unor garanţii fictive, emiterea CEC-urilor sau a biletelor la ordin fără acoperire.

Un important pilon al economiei naţionale, industria, a fost afectată de diverse forme de manifestare a fenomenului corupţiei. Sectoarele construcţiilor de maşini, metalurgice, siderurgice, energetice reprezintă sectoare atractive pentru cei care doresc să se îmbogăţeascărapid.

Astfel, în întreprinderile din aceste sectoare, factorii decizionali au încheiat contracte cu clauze net dezavantajoase întreprinderilor de stat, au efectuat investiţii sau acţiuni de retehnologizare ineficiente, cu costuri mari pentru utilaje neperformante, în schimbul unor comisioane importante, au realizat privatizări ilegale prin preluarea patrimoniilor de stat subevaluate12.

Un alt sector strategic al economiei româneşti, agricultura-silvicultura a fost grav afectat de fenomenul corupţiei. Astfel activitatea de reconstituire a dreptului de proprietate şi de punere în posesie prin încălcarea Legii nr. 18/1991, defrişările neautorizate, activitatea de exploatare a masei lemnoase în condiţii ilegale sunt doar o parte din actele de corupţie manifestate la nivelul acestui sector.

Grav afectată de fenomenul corupţiei a fost şi flota maritimă, fluvială şi de pescuit oceanic, precum şi sectorul turismului, în cadrul cărora s-au înregistrat infracţiuni de luare şi dare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu.

În concluzie, considerăm că problematica specifică fenomenului corupţiei impune o atenţie specială din partea autorităţilor. În acest sens, consider că pentru diminuarea fenomenului corupţiei ar fi necesară găsirea unor strategii eficiente de prevenire şi combatere a acesteia. Aceasta se poate realiza doar prin cunoaşterea cauzelor, formelor de manifestare, caracteristicilor, amplorii fenomenului corupţiei atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

În aceste condiţii autorităţile naţionale şi internaţionale, în mod individual sau în cooperare, trebuie să identifice cele mai eficiente mijloace de contracarare prin adoptarea unor strategii pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, însă pentru obţinerea unor rezultate pozitive este necesară implicarea nu doar a autorităţilor statului, ci şi a societăţii civile.

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu, 2005, Drept Penal. Partea specială, Ediţia a III-a, Ed. All Beck, Bucureşti, p.358.

2 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu, 2005, Drept Penal. Partea specială, Ediţia a III-a, Ed. All Beck, Bucureşti, p.348.

3 C. Păun, 1993, Crima organizată sau organizarea crimei, în Analale Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza“, Bucureşti, p.55.

4 Gh. Nistoreanu, C. Păun, 1993, Criminalitatea financiar — bancară, Simpozionul „Noi forme de criminalitate“, organizat de Soc. Română de Criminologie şi Criminalistică Bucureşti.

5 I. Pitulescu, 1996, Al treilea război mondial. Crima organizată, Ed. Naţional, Bucureşti, p.378.

6 Gh. Alecu, 2010, Instituţii de drept penal. Partea generală şi partea specială, Ovidius University Press, Constanţa, p.411.

7 Gh. Alecu, 2010, Instituţii de drept penal. Partea generală şi partea specială, Ovidius University Press, Constanţa, p.412.

8 I. Doltu, D. Banciu, S. M. Rădulescu, 2005, Corupţia în România — realitate şi percepţie socială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p.11.

9 C. Voicu, A. Boroi, 2006, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, p.6.

10 E. Cherciu, 2004, Corupţia — caracteristici şi particularităţi în România, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p.49.

11 E. Cherciu, 2004, Corupţia — caracteristici şi particularităţi în România, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p.53.

12 E. Cherciu, 2004, Corupţia — caracteristici şi particularităţi în România, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p.64-65.

Related Posts

instagram volgers kopen volgers kopen buy windows 10 pro buy windows 11 pro