ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol
ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol

Analiza teoretico-practică a diverselor modalităţi de exprimare liberă a opiniei

Victor POPA, doctor habilitat, profesor universitar
Nicolae TERZI, doctorand, ULIM

Libertatea de exprimare este un drept integrator, care generează şi alte drepturi şi libertăţi subiective fiind indisolubil legate cu ele şi existând doar în ansamblu. Libertatea exprimării şi opiniei poate fi exercitată prin intermediul diferitor întruniri, referendumuri, scrutine electorale, sondaje de opinii, creaţii artistice.

Cuvinte cheie: drept subiectiv, drept pozitiv, libertatea de exprimare, întruniri, referendum, scrutine electorale, sondaje de opinii, creaţii artistice.

Freedom of expression is an integrator right or better to say, a generator one that generates other rights and freedoms that are inextricably linked with each other and functioning just as a whole. Freedom of expression and opinion can be exercised through different meetings, referendums, election polls, opinion polls, artistic creations.

Keywords: subjective law, positive law, freedom of speech, assembly, referendum, election polls, opinion polls, artwork.

Drepul la libera exprimare a opiniei este şi un drept subiectiv deoarece, ca şi toate drepturile fundamentale, desemnează prerogativele care aparţin persoanelor, subiectelor de drept determinate. Dreptul subliectiv este acea prerogativă, conferită de lege în temeiul cărei titularul dreptului poate — şi uneori chiar trebuie — susţine prof. Ion Deleanu1, să desfăşoare o anumită conduită şi să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său, sub sancţiunea prevăzută de lege, în scopul valorificării unui interes personal, direct, născut şi actual, legitim şi juridic protejat, de acord cu interesul general şi cu normele de conveţuire socială.

În acelaşi timp, drepul la libera exprimare a opiniei se manifestã şi ca un drept pozitiv. Drepturile pozitive sunt acele drepturi care sunt asigurate de către stat: dreptul la exprimarea liberă a opiniei, dreptul la informaţie, dreptul la asociere, libertatea întrunirilor etc.

Libertatea de exprimare este un drept integrator sau mai bine spus un drept generator, care generează şi alte drepturi şi libertăţi fiind indisolubil legate cu ele şi existând doar în ansamblu. Astfel, libertatea de exprimare cuprinde în conţinutul sãu alte trei libertãţi, cum ar fi: libertatea de opinie, libertatea de informare şi libertatea presei. Libertatea exprimãrii şi opiniilor poate fi exercitatã şi prin intermediul diferitor întruniri, referendumuri, scrutine electorale, creaţii artistice. Investigaţia acestor posibilitãţi, stabilite şi garantate de lege, are o importanţã deosebitã deoarece, vine sã dezvolte reglementarea şi garantarea acestor drepturi.

Creaţii artistice. Constituţia Republicii Moldova prin reglementarea de la art.33 garantează libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice care nu poate fi supusă cenzurii. Alin. (3) al articolului menţionat obligă statul să contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei, naţionale şi mondiale. Din conţinutul material al articolului menţionat trebuie să înţelegem că prin intermediul creaţiilor de orice fel se înţeleg o gamă foarte largă de creaţii spirituale prin intermediul cărora pot fi exprimate şi opinii. Ori cum, în acest sens trebuie de ţinut cont şi de reglementarea constituţională de la art.32 alin. (2) în care se spune că libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie, precum şi din alin. (3) prin care sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

Creaţia şi reprezentaţiile artistice, precum şi distribuirea lor, este perceputa de Curtea Europeană ca o contribuţie majora la schimbul de idei şi opinii, un component esenţial al unei societăţi democratice. Declarând că libertatea artistica şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată numai în societăţile nedemocratice, Curtea a afirmat că „prin intermediul activităţii sale creative, artistul îşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii, dar, de asemenea, perceperea societăţii sub autoritatea căreia se află. In această măsura arta nu numai contribuie la formarea unei opinii publice, dar este şi modul de exprimare a acesteia, şi poate confrunta publicul cu problemele majore actuale“2.

Referendumurile, scrutinele electorale, sondajele de opinii. Prin intermediul referendumurilor, scrutinelor electorale şi sondajele de opinii cetăţeniilor li se pune la dispoziţie posibilitate de a exprima o opinie individuală care în rezultat obţine forma unei opinii colective, care apoi poate îmbracă forma unui act normativ de o importanţă deosebită, selectează o echipă care-i îi încredinţează guvernarea printr-un program şi impunea guvernarea la acţiuni concrete.

Prin referendum trebuie să înţelegem o consultare directă a cetăţenilor, chemaţi să se pronunţe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanţă pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. Referendumul este o modalitate destul de eficientă, considerată cea mai democratică, prin care cetăţenii îşi pot exprima opinia asupra celor mai importante probleme ale statului şi societăţii.

O definiţie clasică a referendumului o găsim la Teodor Cârnaţ care consideră că referendumul este o formă de democraţie directă, prin care se realizează suveranitatea poporului în cele mei importante probleme de interes naţional şi social, având drept scop soluţionarea acestora, precum şi consultarea cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit3.

Ca procedură general acceptată, în cazul referendumului consultarea cetăţenilor se face prin chemare la vot direct, pe buletinele de vot existând doar două opţiuni, „Da“ sau „Nu“. Indiferent de tipul referendumului opţiunile prin care cetăţenii îşi pot manifesta voinţa, sau exprimă opinia sunt simpli, acceptând sau respingând întrebarea care li se solicită. Este adevărat că participanţilor la referendum li se propun doar 2 soluţii dintre care trebuie să aleagă una, dar aceasta este regula referendumului pentru că, mai multe soluţii propuse ar putea să nu dea nici un rezultat, adică să nu se profileze o opţiune majoritară.

Și în cazul scrutinului electoral, sau altfel spus a alegerilor, cetăţenii participă nemijlocit la viaţa social — politică a societăţii, a colectivităţii locale prin votarea programelor electorale ale candidaţilor, ale formaţiunilor politice. În cadrul alegerilor ei îşi expun opinia referitor la activitatea formaţiunilor politice aflate la putere şi la direcţiile de activitate în perspectivă.

În cadrul scrutinelor electorale electorii confirmă sau infirmă activitatea celor aleşi, dându-le mandat de acţiune sau înlocuindu-i cu alţii4.

Deci, alegând opţiunea „Da“ sau „Nu“ în cadrul referendumului, sau selectând un candidat sau o formaţiune politică în cadrul scrutinelor electorale, electorii astfel exprimă şi o opinie prin manifestarea sa de voinţă proprie. Această manifestare de voinţă are loc prin intermediul votului, care în rezultat nu constituie doar un element procedural ci analizat într-un sens mai larg, obţine un caracter politic, graţie faptului că în rezultatul exprimării unei opţiuni se intervine în viaţa social-politică a societăţii.

Cât priveşte importanţa referendumului ca posibilitate a cetăţenilor să-şi exprime opiniile în probleme foarte importante ale statului Constituţia Republicii Moldova prin reglementarea de la art.75 stabileşte că cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului, iar hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă.

Referindu-ne la aceste reglementări fireşti pentru toate statele democratice, dorim să expunem unele viziuni privind organizarea unor referendumuri nelegitime pe teritoriul Ucrainei

Referendumul din Crimeea cu privire la aderarea la Federaţia Rusă a avut loc în Republica Autonomă Crimeea pe 16 martie 2014. Pe fundalul crizei din Crimeea, membrii Consiliului Suprem al Republicii Autonome au votat pe 6 martie „autodeterminarea“ în stat suveran şi independent precum şi ieşirea în mod oficial din componenţa Ucrainei şi alăturarea la Federaţia Rusă. Guvernul Ucrainei, tătarii Crimeii şi mai multe state au declarat că orice referendum organizat de autorităţile din Crimeea este neconstituţional şi nelegitim, deoarece depăşeşte competenţa pe care o deţine o unitate teritorială şi este îndreptat la dezintegrarea statului, ce de fapt constituie o infracţiune îndreptată împotriva statului.

La 17 martie 2014, preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Putin a semnat decretul de recunoaştere a regiunii ucrainene Crimeea drept stat suveran şi independent, ceea ce le-a permis ruşilor, în viziunea lor, să accepte integrarea unui stat independent în Federaţia Rusia, întrucât acest proces trebuie să facă obiectul unui acord între două state independente, ceea ce de fapt a fost o farsă, care vine în contradicţie flagrantă cu normele dreptului internaţional care obligă statele la recunoaşterea şi respectarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale. Această acţiune a avut loc în ciuda faptului că Rusia, alături de Marea Britanie şi SUA sunt garanţi ai integrităţii teritoriale a Ucrainei (cu Crimeea în componenţa sa) ca urmare a semnării Memorandumului de la Budapesta5.

Acelaşi scenariu s-a derulat şi în sud-estul Ucrainei, Doneţk şi Luhansk, în care s-au organizat referendumuri cu privire la „autodeterminarea“ acestor regiuni în state suverane şi independente de autorităţile de la Kiev cu cererea de aderare la Federaţia Rusă. Comunitatea internaţională a condamnat referendumurile în Ucraina, considerându-le ilegale şi nerecunoscând rezultatele acestora.

Astfel, putem observa că referendumurile, scrutinele electorale organizate abuziv şi încurajate de unele forţe politice, atât din interiorul statului, cât şi din exteriorul lui, pot produce efecte dezastruoase, impact negativ privind statalitate, forma de guvernare, pot produce conflicte interetnice şi instabilitate politică. Evident, în asemenea situaţii, statele trebuie să dispună de mecanisme juridice eficiente pentru a nu admite ilegalităţi care ar duce la lezarea suveranităţii, independenţei, integrităţii teritoriale, scindarea societăţii.

Codul penal al Republicii Moldova în Capitolul XIII „Infracţiuni contra securităţii publice şi a ordinii publice“, în art. 346 denumit „Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase“, prevede că acţiunile intenţionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţâţarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, etnică, rasială sau religioasă, se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 250 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani6.

Capitolul VI din Codul contravenţional al Republicii Moldova denumit „Contravenţii ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi constituţionale ale persoanei fizice7 fixează doar contravenţiile electorale, fără ca să facă vre-o referire la organizarea referendumurilor ilegale.

Observăm că atât Codul penal al Republicii Moldova, cât şi cel contravenţional nu prevãd infracţiuni sau contravenţii legate de organizarea referendumurilor ilegale şi evident nu existã nici responsabilitãţi juridice pentru astfel de acţiuni.

Considerãm cã Republica Moldova ar trebui sã amendeze legislaţia de rigoare care reglementeazã anumite relaţii sociale privind organizarea şi desfãşurarea referendumurilor, stabilind responsabilitãţi penale şi contravenţionale pentru persoanele fizice, dar şi pentru persoanele juridice (partide politice, organizaţii neguvernamentale, comerciale etc.) pentru organizarea referendumurilor ilegale, promovarea separatismului, instabilitãţii politice, lezarea suveranitãţii, independenţei şi integritãţii teritoriale.

Scrutinele electorale reprezintă şi ele o modalitate de exprimare a opiniilor de către alegători. Alegerile de orice tip (naţionale, locale) se manifestă ca o competiţie a actorilor electorali. Referindu-se la scrutinele electorale drept competiţii Maurice Duverger consideră că competitivitatea este o caracteristică distinctă a alegerilor, aceasta producând corpului electoral un interes perseverent ce se manifestă prin participare regulată la alegeri, îi permite o opţiune reală dintre mai multe posibilităţi şi realizarea pe această cale a propriei viziuni politice8.

O opţiuni din mai multe posibilităţi aceasta şi este de fapt exprimarea opiniei prin acceptarea sau neacceptarea unei idei privind viitoarea guvernare, sau administrare a colectivităţii locale.

Prin natura lor alegerile au un caracter multifuncţional, deoarece ele doar în sens restrâns se reduc la selectarea uneia sau a mai multor persoane care vor intra în componenţa organului reprezentativ, iar în sens larg se identifică şi alte funcţii, cum ar fi:

— permit electoratului să-şi expună opinia referitor la activitatea formaţiunilor politice aflate la putere şi la direcţiile de activitate în perspectivă;

— confirmă sau infirmă activitatea celor aleşi, dându-le mandat de acţiune sau înlocuindu-i cu alţii9.

Prof. Ion Guceac referindu-se la trăsăturile specifice ale alegerilor menţionează că acestea reprezintă un barometru al vieţii politice deoarece în procesul alegerilor se confruntă interesele diferitelor viziuni şi programe de guvernare ai căror exponenţi sunt partidele şi organizaţiile social politice, iar rezultatele alegerilor reflectă măsura de influenţă a acestor forţe politice şi aspiraţiilor alegătorilor10.

Astfel, putem concluziona că scrutinele electorale reprezintă o manifestare de voinţă a alegătorilor în cadrul căror, prin exprimarea unei opinii referitor la activitatea celor de la guvernare/administrare şi la direcţiile de activitate în perspectivă, se selectează un lider, o autoritate publică investită cu dreptul de ai reprezenta pe cei care le-au dat vot de încredere în diferite structuri ale puterii.

Sondajele de opinii constituie şi ele un mecanism prin intermediul cărora membrii societăţii îşi pot exprima unele opinii. Sondajul de opinii este o investigaţie sociologică prin care trebuie să înţelegem o cercetare, investigaţie, studiu realizată prin metodă psihologică folosită în vederea cunoaşterii opiniei membrilor societăţii privind chestiuni (economice, politice, culturale, electorale etc.) devenite importante la un anumit moment. Sondajul de opinie publică are ca scop cunoaşterea opiniei publice reprezentând un complex de preferinţe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problema de importanta generala11.

Acest tip de cercetare sociologică are ca notă diferenţială restrângerea ariei de cunoaştere la opinia publică şi se fondează pe modalităţile interogative de culegere a informaţiilor şi pe tehnici de eşantionare12, a stratificării opiniilor în raport cu anumite variabile socio-demografice ale populaţiei studiate13.

Sondajul de opinii este folosit pe larg, îndeosebi în domeniul politic, pentru a testa opţiunile membrilor societăţii sau a unităţii administrativ-teritoriale.

Alături de efectele pozitive pe care le pot produce sondajele sociologice acestea pot contribui şi la dezinformare, manipularea opiniei, inducerea în eroare. În literatura sociologică sunt indicate erorile sondajelor, pricinile care pot provoca aceste erori. Astfel, putem menţiona următoarele cauze ale erorilor:

— Întrebările au o formulare greu de înţeles;

— Operatorul nu a fost instruit sau nu respectă regulile stabilite în procesul de formare ca operator de interviu;

— Eşantionarea greşită a subiecţilor;

— Operatorul de interviu completează o mare parte din chestionare cu propriile răspunsuri;

— Operatorul nu completează corect fişele de sondaj;

Datele pot fi analizate greşit datorită completării greşite a chestionarelor;

— Nu există o metodologie de analiză a datelor referitore la tipologia sondajului abordat14.

Suntem de acord cu opiniile sociologilor, însă am dori să menţionăm că în viaţa cotidiană, adesea ori comanditarii de sondaje, solicită rezultatele sondajelor cu o anumită preferenţă, care nu reprezintă adevărata opţiune a eşantionului intervievat, ci dorinţa de a avea un rezultat favorabil.

În acest sens considerăm că are dreptate Henri H. Stahl când spunea cã, principala regula căreia trebuie să i se conformeze sondajul de opinie este: „nu se poate organiza un sondaj de opinie publică decât dacă o asemenea opinie publică există“. În caz contrar, sondajul de opinie publică poate avea valoarea unei propagande, adică a unei solicitări de luare de atitudine şi deci să fie folosit ca instrument de acţiune socială, iar nu ca simplu mijloc de informare15.

Din aceste considerente, menţionăm şi necesitatea stabilirii unei responsabilităţi juridice pentru falsificarea opiniei publice prin sondajele de opinii.

Exprimarea opiniei în cadrul diferitor întruniri, reuniuni. Art. 40 din Constituţia Republicii Moldova reglementeazã libertatea întrunirilor, stabilind că mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

Din conţinutul acestei reglementări, relevă Lilia Bordei, trebuie să înţelegem că libertatea de întrunire sau reuniune, implică libertatea oricărei persoane de a se întâlni cu alte persoane şi de a manifesta, susţinându-şi opiniile în mod paşnic16.

În Republica Moldova regulile exercitării dreptului la întruniri sunt reglementate prin Legea nr.26 din 22.02.2008 privind întrunirile17. Art.3 din această lege explicând unele noţiuni utilizate în textul legii, stipulează că termenul întrunire semnifică — prezenţă temporară şi intenţionată a unui grup de persoane, aflate împreună cu scopul exprimării unor idei sau atitudini.

Întrunirile, susţine Gheorghe Iancu, reprezintă o mulţime statică adunată într-un anumit loc, (sală, stadion, curte, piaţă) pentru a discuta o anumită problemă şi a adopta o atitudine18.

Întrunirile faciliteazã dialogul din interiorul societãţii civile, precum şi între societatea civilã, liderii politici şi guvern. Printr-o acoperire mediaticã potrivitã întrunirile publice comunicã cu întreaga lume, iar în ţãrile în care mijloacele de informare sînt limitate sau restricţionate, libertatea întrunirii este vitalã pentru cei care doresc sã atragã atenţia asupra chestiunilor locale19.

Dupã cum se observã, din aceste definiţii şi reglementări, putem deduce că libertatea întrunirilor poate fi consideratã drept o forma instituţionalã a libertãţii de exprimare.

Concluzii:

Prin intermediul creaţiilor artistice de orice fel se înţeleg o gamă foarte largă de creaţii spirituale prin intermediul cărora pot fi exprimate şi opinii. Creaţia şi reprezentaţiile artistice, precum şi distribuirea lor, este perceputa ca o contribuţie majora la schimbul de idei şi opinii, un component esenţial al unei societăţi democratice.

Prin referendum trebuie să înţelegem o consultare directă a cetăţenilor, chemaţi să se pronunţe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanţă pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. Referendumul este o modalitate destul de eficientă, considerată cea mai democratică, prin care cetăţenii îşi pot exprima opinia asupra celor mai importante probleme ale statului şi societăţii.

Scrutinele electorale reprezintă o manifestare de voinţă a alegătorilor în cadrul căror, prin exprimarea unei opinii referitor la activitatea celor de la guvernare/administrare şi la direcţiile de activitate în perspectivă, se selectează un lider, o autoritate publică investită cu dreptul de ai reprezenta pe cei care le-au dat vot de încredere în diferite structuri ale puterii.

Sondajul de opinii este o investigaţie sociologică prin care trebuie să înţelegem o cercetare, investigaţie, studiu realizată prin metodă psihologică folosită în vederea cunoaşterii opiniei membrilor societăţii privind chestiuni (economice, politice, culturale, electorale etc.) devenite importante la un anumit moment.

Libertatea întrunirilor poate fi consideratã drept o forma instituţionalã a libertãţii de exprimare. Legiuitorul Republicii Moldova admite cã întrunirile paşnice pot servi mai multor scopuri inclusiv (nu şi exclusiv) expresiei opiniilor.

Republica Moldova ar trebui sã amendeze legislaţia de rigoare care reglementeazã anumite relaţii sociale privind organizarea şi desfãşurarea referendumurilor, stabilind responsabilitãţi penale şi contravenţionale pentru persoanele fizice, dar şi pentru persoanele juridice (partide politice, organizaţii neguvernamentale, comerciale etc.) pentru organizarea referendumurilor ilegale, promovarea separatismului, instabilitãţii politice, lezarea suveranitãţii, independenţei şi integritãţii teritoriale a Republicii Moldova.

1 Tudor Drăganu, Declarațiile de drepture ale omului și repercusiunile lor în dreptul internațional public. București: Lumina Lex, 1998, p.22

2 Otto-Preminger-Institute v Austria. http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-57897#{„itemid„: [„001-57897„]}

3 Teodor Cârnaţ. Drept constituţional, Chişinău: Print-Caro, 2010. p.334

4 Victor Popa. Drept public, Chişinău: AAP, 1998, p. 158

5 Memorandumul de la Budapesta este un tratat internaţional semnat la 5 decembrie 1994 între Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie şi Rusia. Memorandumul se referă la dezarmarea nucleară a Ucrainei şi prevede garanţii de securitate a independenţei sale.

6 Codul penal al Republicii Moldova, nr. 985/18.04.2002. În: Monitorul Oficial, nr. 128-129/1012 din 13.09.2002

7 Codul contravenţional al Republicii Moldova, nr. 218/24.10.2008. În: Monitorul Oficial, nr. 3-6/15 din 16.01.2009

8 Maurice Duverger. Institutions politiques et droit constitutionnel. Paris: Presses de France, 1980, p.83.

9 Victor Popa. Drept public. Chişinău: AAP, 1998, p.166.

10 Ion Guceac. Drept electoral. Chişinău, 2005, p.21

11 Bernard Hennessy. Public Opinion. Monterey: Brooks/Cole, 1981, p.5

12 Novak A. Statistica şi sondajul de opinie. Bucureşti : Editura Universitară, 2004, p.175

13 Ion Cauc. Metodologia cercetării sociologice: metode şi tehnici de cercetare. Bucureşti : Ed. Fundaţia „România de Mâine«, 2007. p.168

14 Porojan D., Ciocănel B. Bazele sondajului. Bucureşti : Institutul IRECSON, 2006, p.296

15 Henri H. Stahl. Studii de sociologie istoricã. Bucureşti: Editura Ştiinţificã, 1974, p.134

16 Lilia Bordei, Principiile democraţiei pluraliste în activitatea parlamentară. Chişinău, 2010, p.57

17 Legea Republicii Moldova Nr. 26 din 22.02.2008 privind întrunirile. În: Monitorul Oficial Nr. 80 din 22.04.2008

18 Gheorghe Iancu. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale în România. Bucureşti:All Beck, 2003, p.281

19 Alexandru Postica, Vasile Spinei, Sergiu Ostaf. Organizarea şi desfãşurarea întrunirilor — Aspecte legislative. Chişinãu, 2008, p.3-4

Related Posts

instagram volgers kopen volgers kopen buy windows 10 pro buy windows 11 pro