ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol
ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol

Starea psihofiziologică a şoferului ca factor cauzator de accidente rutiere

Gheorghe Golubenco, doctor în drept, conferenţiar universitar, ULIM

În lucrare se argumentează ideia realizării operaţiunii tactico–criminalistice de stabilire a stării psihofiziologice a şoferului în cadrul investigării accidentelor de circulaţie rutieră pe drumurile publice, săvârşite în condiţii neevidente, mai ales când există temeiuri că, exigenţele situaţiei de la faţa locului au depăşit calităţile individual–psihologice ale conducătorului mijlocului de transport în exercitarea funcţiilor sale profesionale.

Cuvinte-cheie: accident rutier, mijloc de transport, factori psihofiziologici, expertiză psihologică

The author brings arguments in favor of the idea of optimizing the process of investigation of violent crimes on fresh traces by ensuring: the programming of the activity of criminal investigation at the initial stage; informational assistance of the crime scene investigation team; the interaction of the investigation officer with the forensic operational services and simple citizens; as well as by using mass media.

Key words: crime investigation, fresh traces, violent crimes, forensic assistance

Accidentele rutiere prezintă un flagel mondial şi o tragedie a sec.al XXI-lea. Zilnic se înregistrează multiple accidente grave, soldate cu deces de persoane, vătămări corporale ori pagube materiale semnificative. Asigurarea circulaţiei rutiere în condiţii de maximă securitate reprezintă la etapa actuală o problemă socială primordială, soluţionarea căreia presupune eforturi susţinute pe mai multe planuri, inclusiv prin aplicarea instrumentelor juridice de investigare şi prevnire a acestora.

În cadrul cercetării accidentelor rutiere, săvârşite în condiţii neevidente, pe lângă activităţile procesuale şi speciale de investigaţie necesare determinării împrejurărilor comiterii accidentului, se impune şi realizarea operaţiunii tactico-criminalistice de stabilire a stării psihofiziologice a şoferului mijlocului de transport, care poate fi efectuată şi în paralel cu alte activităţi procesuale.

Factorii ce influenţează negativ modul de conducere a unitatăţii de transport de către şofer pot fi mai mulţi: — extenuarea psihică; — interacţiunea psihologică dintre participanţii la trafic; — starea bolnăvicioasă sau oboseala fizică; — starea de alcoolemie ş.a.

Realmente, desigur, există şi alţi factori precum: — instabilitatea emoţională; — lipsa sentimentului de responsabilitate şi disciplină; — ignorarea normelor etice; — deprinderi sensomotorice slabe de conducere a trasportului care, însă poartă mai curând caracter social şi nu prezintă importanţă relevantă pentru investigarea infracţiunilor de acest gen. Totodată relevarea lor o considerăm necesară pentru o justă apreciere a personalităţii şoferului.

Extenuarea psihică a şoferului, fiind o cauză frecventă de neatenţie, poate fi provocată de frământări emoţionale ce nu deţin legătură directă cu procesul de conducere a mijlocului de transport. Neliniştea emoţională legată de viaţa personală, activitatea profesională sau impresionabilitatea sporită sunt factori de distragere a atenţiei conducătorului de transport, în urma căreia sporesc semnificativ şi timpii de reacţie a acestuia (de 3 ori şi mai mult) la situaţia de accident. În scopul stabilirii acestui aspect se cer a fi analizate împrejurările care au precedat începutul deplasării şoferului cu mijlocul de transport, însă trebuie luat în calcul şi faptul că informaţia ce poate genera tensiunea psihologică a acestuia poate parveni şi în timpul deplasării transportului (prin telefonul mobil, radio, din discuţiile pasagerilor etc).

În legătură strânsă cu factorul indicat mai sus se află şi alt element — interacţiunea psihologică dintre participanţii la trafic, specifică, mai cu seamă, pentru posesorii de permise auto din sfera transportului în comun, şoferii de taxi ş.a. În cadrul investigării este necesar a stabili dacă pe timpul deplasării între şofer şi pasageri au avut loc anumite neînţelegeri sau certuri, dacă da — motivele acestora. Astfel de conflicte uneori pot fi ascunse tacit şi nesesizate de alţi participanţi la trafic. Se are în vedere comportamentul neadecvat, agresiv sau ţinuta negligentă a pasagerului, exprimarea unor părei inacceptabile de către şofer etc.

Unele stări bolnăvicioase ale participanţilor la trafic ca, de pildă, acutizarea bruscă a unor boli cronice, a diverselor răceli şau viroze, la fel, pot genera accidente rutiere (boli cardio-vasculare, epilepsie, tulburări ale funcţiilor vestibulare). Devierile funcţionale sunt mai curând urmări a administrării unor preparate medicale care influenţează sensibilitatea organelor senzoriale, dereglează funcţiile motorice, diminuează capacitatea de muncă şi coordonarea mişcărilor. Dincolo de aceasta, există un grup de preparate medicamentoase interzise pentru consum pe timpul conducerii mijloacelor de transport. În acest context, organul de urmărire penală urmează să stabilească dacă şoferul vizat suferă de anumite boli cronice şi starea lui la momentul comiterii accidentului; felul şi cantitatea medicamentelor administrate; dacă acestea au fost sau nu prescrise de medic; măsurile luate de şofer pentru a ameliora starea sa maladivă.

Oboseala fizică a şoferului poate fi provocată de surmenare ca rezultat al şofării îndelungate pe drumurile lungi sau aglomerate într-un regim încordat sau a muncii fizice intense ce a precedat deplasarea cu transportul. Rolul oboselii este deosebit, aceasta putând fi incriminată în proporţie de 10-20% printre cauzele accidentelor rutiere1. Clipa apariţiei surmenajului este individuală, depinde de vârstă, starea sănătăţii şi alte circumstanţe, însă momentul în cauză se poate accelera datorită consumului de alcool, stării proaste a drumului, condiţiilor meteo nefavorabile, insuficienţei de somn ş.a. Oboseala diminuează acuitatea văzului şi timpii de reacţie a şoferului la schimbarea condiţiilor rutiere — factori importanţi în aprecierea mecanismului accidentului şi posibilităţii de evitare a tamponării. Astfel, timpii de reacţie ai conducătorului cu capacităţi medii, sunt, de regulă, acceptaţi ca 0,8 sec, însă noile metodici de apreciere în funcţie de temperamentul omului, indică o extindere a acestor parametri în limitele 0,3—2,0 sec. În cazul stării de extenuare a şoferului aceste date sporesc de 2—3 ori. Somnolenţa la volan este la originea a 20—30% dintre accidente, datorate apariţiei unor episoade de somn paradoxal de 1—2 secunde numite şi microsomn2.

Următorul factor ce influenţează starea psihifizologică a şoferului mijlocului de transport este starea de alcoolizare. Legislaţia în vigoare nu oferă o determinare clară a stării de ebrietate, practica însă, interpretează starea în cauză ca o tulburare temporară a funcţiilor psihofiziologice de bază ale organismului uman ca urmare a consumului de băuturi alcoolice, a substanţelor narcotice şi a unor preparate medicamentoase. Alcoolul, fiind un toxic cu mare predilecţie pentru sistemul nervos, produce o serie de tulburări psihice care poartă numele obişnuit de stare de beţie. Intoxicaţia, fie alcoolică sau narcotică, reduce, în primul rând, simţul de răspundere al conducătorului transportului în trafic şi ca urmare, duce la nerespectarea disciplinei, vitezomanie, supraestimarea propriilor capacităţi, a nivelului de pregătire profesională etc. În al doilea rând, intoxicaţia afectează atenţia, concentraţia şi stabilitatea acesteia, fapt care, la rândul său, cauzează reacţii tardive la situaţiile ce intervin în trafic, urmate de toate consecinţele nefaste ale acestora3.

Legislaţia penală prevede expres răspunderea penală a şoferilor pentru încălcarea Regulilor de securitate a circulaţiei sau exploatare a mijloacelor de transport în stare de ebrietate, soldate cu vătămarea integrităţii corporale medie sau gravă ori decesul uneia sau mai multor persoane, sau provocarea de daune materiale în proporţii mari.

De aici reese faptul, că conducerea de către şofer a mijlocului de transport în stare de ebrietate prezintă obiect al probatoriului pe cauza penală respectivă şi totodată se manifestă ca obiect al expertizelor psihologice şi autotehnice de determinare a posibilităţii tehnice de evitare a accidentului, precum şi de stabilire a legăturii cauzale dintre încălcarea acestor Reguli şi prejudiciul creat.

Deci, expertiza psihologică judiciară în astfel de cauze urmează a fi dispusă dacă există temeiuri a presupune că în momentul producerii accidentului rutier, exigenţele situaţiei au depăşit calităţile individual-psihologice ale şoferului în exercitarea funcţiilor profesionale. Întrucât situaţia de accident apare de cele mai multe ori spontan, pe neaşteptate, durează timpi foarte scurţi, ea conduce la o distorsionare a recepţiei împrejurărilor de fapt, soldată uneori cu reacţii inadecvate. Prin urmare, temeiul dispunerii expertizei psihofiziologice prezintă dubiile organului de urmărire penală în corespunderea capacităţilor psihofiziologice individuale ale şoferului condiţiilor în care s-a produs accidentul. Acestea se pot referi la acţiunile conducătorului auto care au precedat, însoţit sau succedat accidentul rutier, la particularităţile individuale de percepţie vizuală şi reacţie a şoferului.

Întrebările tipice formulate în faţa expertului — psiholog sunt:

dacă persoana testată, în momentul săvărşirii faptei incriminate s-a aflat într-o stare psihică care putea să influenţeze calitatea executării funcţiilor sale profesionale?

dacă persoana supusă expertizării este capabilă, luând în considerare particularităţile ei psihologice şi starea psihică, să evalueze corect situaţia, să adopte o decizie adecvată şi să o realizeze corect?

dacă nivelul de deprinderi profesionale ale persoanei testate corespunde cerinţelor anumitei situaţii?

Pentru a exclude o incriminare obiectivă, este necesar a stabili exact timpii de reacţie a şoferului concret, implicat în accident (şi a nu a utiliza tabele informative). În Marea Britanie, spre exemplu, este adoptat la scara naţională un parametru fix — 0,6 sec., în Federaţia Rusă — 0,62,0 sec.(în funcţie de legătura cauzală ce a generat accidentul)4.

În acest context, ţinem să menţionăm că au dreptate cercetătorii-psihologi români Gherghel Ani-Maria şi Doltu Daniela Livia care propun „modificarea metodologiei de testare psihologică a persoanelor care doresc să urmeze o şcoală de şoferi, în prezent aceasta devenind mai mult o formalitate“5. Astăzi permisul de conducere poate obţine orice cetăţean cu vedere normală şi separatoare de culori, însă capacităţile volitive, stabilitatea atenţiei, timpii de reacţie nu se iau în consideraţie. În opinia noastră, persoanelor cu reacţie întârziată (mai mare de 2 sec.) la obstacolele apărute pe neaşteptate trebuie restricţionată admiterea la volanul mijlocului de transport.

În cadrul evaluării acţiunilor şoferului urmează a lua în calcul că conducătorul auto, pentru a evita coliziunea sau tamponarea pietonului, trebuie să aprecieze situaţia apărută, să adopte o decizie corectă, să acţioneze asupra sistemelor de dirijare, să diminueze viteza prin frânare bruscă, să schimbe direcţia de deplasare sau să oprească. Conştientizarea pericolului sporit poate provoca diverse reacţii emoţionale: spaimă, groază, panică. În funcţie de calităţile psihice, spaima se poate manifesta în formă astenică, însoţită de slăbiciune, comportament inoportun, inhibarea capacităţilor de a judeca adecvat. Calităţile personale ale şoferului se pot evidenţia printr-un sistem nervos destul de slab, extenuare rapidă, atenţie scăzută, nervozitate excesivă, hipersensibilitate faţă de incidentul produs ş.a. O mare însemnătate o deţin şi particularităţile vârstei: cu cât este mai în vârstă persoana, cu atât mai persistent scade eficacitatea de funcţionare a proceselor psihice (memoria, intelectul, procesele de percepţie ş.a.).

În concluzie, menţionăm că cunoaşterea particularităţilor psihofiziologice individuale ale participanţilor la traficul rutier în cadrul investigării infracţiunilor de acest gen de către organele de urmărire penală va conduce la stabilirea adevărului obiectiv şi realizarea scopului suprem al procesului penal astfel încât, nici o persoană să nu fie neîntemeiat condamnată sau supusă în mod arbitrar măsurilor procesuale de constrângere.

1 Voinea D., Lăpăduşi V. Factorul uman în etiologia accidentelor rutiere. În: Materialele Simpozionului internaţional cu tema:“Investigarea criminalistică a accidentelor rutiere. Contribuţia mass-media în prevenirea acestora“. Bucureşti: Editura Asociaţiei criminaliştilor din România, 2008, p.33.

2 Gherghel A., Doltu D. Influenţa factorilor psihologici în comiterea accidentelor rutiere.În: Materialele Simpozionului internaţional cu tema:“Investigarea criminalistică a accidentelor rutiere. Contribuţia mass-media în prevenirea acestora“. Bucureşti: Editura Asociaţiei criminaliştilor din România, 2008, p.232

3 Doraş S. Criminalistica. Chişinău:Tipografia Centrală, 2011, p. 619.

4 Маландин И.Г. Происшествия и правонарушения на автотранспорте и городском электротранспорте в СССР. Саратов: СЮИ,1968, с. 54.

5 Gherghel A., Doltu D. Influenţa factorilor psihologici în comiterea accidentelor rutiere.În: Materialele Simpozionului internaţional cu tema: „Investigarea criminalistică a accidentelor rutiere. Contribuţia mass-media în prevenirea acestora“. Bucureşti: Editura Asociaţiei criminaliştilor din România, 2008, p.232

Related Posts

instagram volgers kopen volgers kopen buy windows 10 pro buy windows 11 pro