ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol
ISSN 1857-4122
Publicaţie ştiinţifică de profil Categoria B
Trimite un articol

Avantajele şi dificultăţile în crearea echipelor comune de ivestigaţii

Irina GRATI, doctorandã ULIM
Recenzent: Alexandru MARIŢ, doctor în drept, conferenţiar universitar

Joint investigation teams are fundamental instruments of cooperation in the field of EU Freedom, Security and Justice. These have demonstrated their usefulness in investigating the most serious forms of criminality such as terrorism and drug trafficking. Implementation difficulties include admissibility of evidence in court, high costs of running joint investigation teams and drafting comprehensive agreements on setting up joint investigation teams. This instrument could be used more effectively, in particular through a stronger involvement of both Europol and Eurojust. Joint investigation teams can be considered as a valuable tool in the development of a criminal justice area in the EU.

Keywords: cross-border organized crime, mutual trust, law enforcement, joint investigation, Europol, Eurojust.

Echipele comune de investigaţii sunt instrumente fundamentale de cooperare în domeniul Libertăţii, Securităţii şi Justiţiei UE. Acestea au demonstrat utilitatea în investigarea celor mai grave forme de criminalitate, cum ar fi terorismul şi traficul de droguri. Dificultăţile punerii în aplicare includ admisibilitatea probelor în instanţă, costurile ridicate de funcţionare a echipelor comune de investigaţii şi elaborarea de acorduri cuprinzătoare privind constituirea echipelor comune de investigaţii. Acest instrument ar putea fi utilizat mai eficient, în special printr-o implicare mai puternică atât a Europol şi Eurojust. Echipele comune de investigaţii poate fi considerat un instrument valoros în dezvoltarea unui spaţiu al justiţiei penale în UE.

Cuvinte-cheie: crimă organizată transfrontalieră, încredere reciprocă, organe de drept, investigaţii comune, Europol, Eurojust.

În cadrul procesului de Integrare Europeană, frontierele au fost deschise, iar cetăţenii au fost aprovizionaţi cu drepturi extinse de libertate şi frica acestora de invadare a tot felul de ameninţări de securitate, inclusiv crima organizată, migraţia ilegală şi terorismul a crescut esenţial.1 În timp ce, pe de o parte, a fost consolidată cooperarea între mai multe domenii politice, politica de securitate, pe de altă parte, a rămas un domeniu sensibil şi a fost reglementat prin acorduri bilaterale şi multilaterale. Cu toate acestea, în curând au devenit necesare noi strategii de securitate, în curs de dezvoltare, axate pe o cooperare mai strânsă a autorităţile poliţieneşti şi judiciare. Un instrument în acest context este echipa comună de investigaţie (JIT). Iniţiată în 1999, opţiunea legală a fost pusă în aplicare în toate statele membre până în anul 2005. Ideea acestui instrument juridic este faptul că autorităţile poliţieneşti şi judiciare ale diferitor state membre trebuie să poată investiga în comun un caz penal, care are legături de nivel transfrontalier. Ofiţerilor de naţionalităţi străine li se permite să aibă competenţe coercitive, cum au ofiţerii naţionali, informaţiile urmând a fi schimbate fără careva proceduri formale lungi. Cu toate acestea, instrumentul nu este utilizat pe scară largă.

Utilitatea JIT în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere este acum recunoscută, chiar dacă iniţial aceste instrumente au fost considerate birocratice. Ele oferă un cadru în care practicienii din diferite jurisdicţii pot lucra împreună, fără piedicile şi întârzierile asociate formelor tradiţionale de asistenţă judiciară reciprocă.2

Atât Europol cît şi Eurojust au fost stabilite pentru a sprijini statele membre în lupta lor împotriva criminalităţii transfrontaliere grave organizate; rol central în JIT fiind dedus din competenţele şi sarcinile lor. Europol şi Eurojust pot participa la JIT separat, cât şi împreună. Nu este obligatoriu să le implice în stabilirea şi operarea unui JIT, dar ambele ar putea juca un rol crucial în asigurarea eficienţei şi capacităţii operaţionale a JIT. Ambele instituţii ar putea sprijini statele membre în pregătirea evaluării şi faza de negociere, oferind consiliere juridică şi expertiză. Ele pot ajuta la gestionarea administrativă a JIT, de asemenea, pot aviza disponibilitatea, condiţiile şi procedurile de finanţare. Ele pot oferi consiliere juridică şi practică cu privire la acordul de JIT şi dispoziţiile care urmează să fie cuprinse în ele. Ei pot facilita schimbul de informaţii, precum şi executarea asistenţei judiciare internaţionale cu alte state neparticipante. Ei au posibilitatea de infrastructură pentru a oferi facilităţi pentru acordul de negocieri şi întâlniri de coordonare (inclusiv circumstanţe sigure şi traducere).

Punerea în aplicare a temeiului juridic nu a avut loc rapid. Primele încercări de a crea o JIT au eşuat în 2004,3 ca urmare a lipsei unei implementări legale şi experienţă. În 2004, prima JIT a intrat în vigoare.4 A fost între Olanda şi Marea Britanie sub preşedinţia Consiliului Olandei. Efortul politic de a înfiinţa prima JIT a fost principalul motiv pentru care cazul a fost investigat apoi de o JIT. Datorită lipsei necesităţii de creare a unei JIT şi problemele cauzate, mulţi ofiţeri implicaţi în această primă JIT au declarat că nu a avut vreo valoare adăugată în comparaţie cu o investigaţie paralelă.

Spania şi Franţa au fost primele ţări care au raportat trei JIT bilaterale în 2005,5 două pentru investigarea infracţiunilor de trafic de droguri, ambele cu rezultate excelente, deoarece acestea au culminat cu dezmembrarea grupărilor criminale, arestarea mai multor suspecţi şi confiscarea de droguri, documente şi bani; şi una pentru o investigaţie a infracţiunilor de terorism. Experienţele ultimului caz au încurajat procurorii spanioli în vederea pregătirii pentru intervenţia a altor două echipe în cazuri de terorism în activitatea din 2006. Caracteristica cea mai remarcabilă pentru partea solicitantă spaniolă a fost iminenţa investigaţiilor, rezultatele fiind transmise autorităţilor celuilalt stat în timp real pentru a continua pe cazurile lor sau de a începe noi cazuri, fără formularea unei cereri de comisie rogatorie suplimentară.

În aşa ordine de idei, activitatea unei echipe comune de investigaţie poate îmbunătăţi capacitatea de funcţionare a cooperării internaţionale într-un sens dublu: prin lărgirea gamei de investigaţie şi accelerarea obţinerii rezultatelor, interactiv şi on-line.

Avantajele creării echipelor comune de investigaţie

Reciprocitate este foarte importantă, în parte pentru că creşte eficienţa cooperării, care se bazează pe schimbul de informaţii şi responsabilităţi, în loc de simpla „cumpărare şi vânzare” a informaţiilor. Aceasta contribuie la o mai eficientă utilizare a surselor şi a posibilităţilor.

Prin utilizarea instrumentului JIT, în vederea organizării unei operaţiuni, sunt create mai multe avantaje, faţă de investigaţiile obişnuite.6 Cele mai importante avantaje ale unei JIT sunt:

– Faptul că operaţiunea este condusă de o singură persoană;

Regula generală este că liderul echipei trebuie să fie un reprezentant al autorităţii competente a statului în care echipa operează.7 Deoarece JIT va fi iniţiată în principal în cazuri mai complexe, în care sunt implicate mai multe ţări, nu este clar de la început de la care ţară trebuie să fie ales şeful echipei. În aceste cazuri, este posibil să fie desemnaţi mai mulţi lideri de echipă şi ca fiecare din ei să conducă operaţiunile ce au loc pe teritoriul ţării lor, iar coordonarea să fie făcută de către liderii de echipă împreună. În alte cazuri, coordonarea va fi făcută de şeful echipei din ţara în care se află JIT. Atunci când operaţiunile de investigaţii ale echipei se deplasează de la un stat la altul, trebuie să fie posibilă permutarea echipei de la celălalt stat şi numirea unui lider de echipă de la acel stat membru. Acest lucru înseamnă că o persoană care este membru detaşat pentru o singură operaţie poate fi membru într-o altă operaţie, şi anume atunci când această operaţiune are loc pe teritoriul ţării sale de origine. În conformitate cu aceste implicaţii, este important ca instrumentul să fie folosit într-un mod flexibil.

– Faptul că autorităţile competente din statele membre participante pot fi solicitate direct de membrul detaşat în JIT să întreprindă măsuri de investigaţie, fără o cerere oficială; prin urmare, informaţiile din aceste măsuri de investigaţie în statele membre participante pot fi utilizate direct de către JIT;

În loc să execute măsurile de investigaţie de către ei înşişi, în ţările lor de origine, pe baza unei cereri oficiale, detaşaţi pot cere colegilor lor, în ţara de origine, să ia aceste măsuri. În conformitate cu articolul 13 alineatul (7) al Convenţiei,8 „ …Aceste măsuri vor fi luate în considerare în acest stat membru, în condiţiile în care s-ar aplica dacă acestea au fost solicitate în cadrul unei investigaţii naţionale”. Această dispoziţie implică una dintre cele mai importante avantaje ale unui instrument JIT, în acest caz o cerere oficială nu este necesară. La fel nu vor exista motive de refuz. Solicitarea unui membru JIT este considerată ca şi cum ar fi o cerere într-un caz naţional.

Capacitatea de a solicita efectuarea măsurilor de investigaţii direct între membrii JIT, fără necesitatea formulării cererilor de comisie rogatorie (acest lucru este valabil, de asemenea, pentru cererile de măsuri coercitive);

– Schimbul rapid şi direct de informaţii;

Informaţiile rezultate din operaţiunile efectuate vor fi disponibile direct la JIT şi vor putea fi utilizate de către echipă în investigaţiile suplimentare, indiferent de ţara în care a avut loc investigaţia.

Posibilitatea membrilor de a fi prezenţi la audieri, percheziţii la domiciliu, etc. în toate jurisdicţiile acoperite (totodată ajutând la depăşirea barierelor lingvistice);

Capacitatea de a construi încrederea reciprocă între participanţii din diferite jurisdicţii care urmează să lucreze împreună şi să decidă cu privire la urmărirea penală şi la strategiile de investigaţie;

Faptul că, în aceste cazuri, informaţiile pot fi partajate fără alte formalităţi şi fără întârziere, se bazează pe principiul încrederii reciproce între membrii JIT. Deşi este adesea considerat că această încredere reciprocă este prezentă între statele membre ale Uniunii Europene, totuşi este necesară consolidarea acestei încrederi reciproce.

Capacitatea de coordonare a eforturilor în mod spontan şi de a schimba cunoştinţele de specialitate;

– Capcitatea Europol şi Eurojust de implicare cu sprijin direct şi asistenţă;

– Capacitatea de obţinere potenţială a finanţării disponibile.9

– Reducerea costurilor prin o mai bună coordonare;

– Cazurile sunt accelerate şi pot exista hotărîri anticipate;

– O cale mai bună de confiscare a câştigurilor provenite din activităţile infracţionale;

– Reducerea prejudiciilor cauzate;

– O JIT oferă cea mai bună platformă pentru determinarea celor mai bune strategii de anchetă şi urmărire;

– Participarea la o JIT creşte gradul de informare a conducerii şi îmbunătăţeşte efectuarea anchetelor internaţionale.

Toate aceste elemente pot contribui la prevenirea criminalităţii, dar numai dacă ambii membri ai echipei utilizează aceste instrumente. JIT poate fi de succes în cazul în care membrii sunt dispuşi să accepte diferenţele reciproce şi sunt în măsură să rezolve posibilele conflicte care sunt cauzate de aceste diferenţe.

Dificultăţile în crearea echipelor comune de investigaţie

Dificultăţile punerii în practică a JIT ar putea fi explicată prin lipsa de conştientizare a avantajelor instrumentului şi de lipsa de claritate în normele care reglementează JIT. Acest fapt poate duce la aceea ca ofiţerii organelor de drept şi autorităţile judiciare să opteze pentru instrumente de cooperare tradiţionale, cum ar fi cererile de asistenţă judiciară reciprocă, mai degrabă decât crearea unei JIT.10

Diverşi autori menţionează diferite probleme care apar în cooperarea în materie penală. Un studiu al Centrului Internaţional pentru Dezvoltarea Politicilor în domeniul Migraţiei şi Organizaţia Europeană de Drept Public a analizat motivele ce cauzează probleme în ceea ce priveşte instrumentele existente utilizate în schimbul de informaţii de către agenţiile de aplicare a legii. Potrivit studiului, problemele sunt adesea cauzate de diferenţele dintre sistemele juridice, cum ar fi mijloacele de probă care pot fi inadmisibile în faţa instanţei din cauza diferitelor standarde sau proceduri între statele solicitate şi solicitante, sau autorităţi diferite care sunt responsabile (ca de exemplu într-un stat ea este parte a cooperării poliţieneşti, în timp ce într-un altul aparţine cooperării judiciare) şi astfel sistemele nu se pot conforma sau cererea este formulată incorect.11 În vederea soluţionării celor mai multor probleme, trebuie să existe o armonie în ceea ce priveşte înţelegerea juridică a infracţiunilor, modul în care autorităţile percep aceste infracţiuni şi modul în care poliţia şi autorităţile judiciare sunt aprovizionate cu suficiente resurse.

După cum am menţionat mai sus, unul din avantajele creării unei JIT este schimbul de informaţii neoficiale dintre statele participante la o JIT. Dispoziţia relevantă a fost adoptată din cauza schimbului de informaţii care în prezent provoacă întârzieri enorme în cooperarea în materie penală. Aceste întârzieri sunt cauzate, de exemplu, prin faptul că autoritatea care solicită informaţii nu este familiarizată cu structura organizatorică şi procedurile din ţara solicitată, sau de faptul că este necesar acordul oficial al ţării solicitate odată ce informaţiile schimbate sunt folosite într-un proces. Dar, deşi cadrul legal JIT prevede schimbul de informaţii directe, proiectele din cadrul cercetării arată că acest lucru nu rezolvă toate problemele legate de această chestiune.

În timp ce schimbul şi cooperarea neoficială ajută la obţinerea rapidă de informaţii, aceasta duce la probleme cu procesele oficiale, datorită faptului că „trebuie întotdeauna să fie completată de schimburile oficiale, cu scopul de a avea valoare în cadrul procedurilor judiciare”. Provocarea pentru UE este de a îmbunătăţi condiţiile care să permită ofiţerilor de a utiliza informaţiile obţinute în cadrul unei proceduri judiciare, sau cel puţin de a simplifica utilizarea acestora.

Cu toate acestea, există şi alte probleme: de ordin tehnic, cum ar fi incompatibilitatea diferitor versiuni de software, capacităţile e-mail (cum ar fi dimensiunea fişierelor ataşate), capacitatea de a deschide fişiere (normele de securitate, protecţie împotriva viruşilor), discrepanţă între echipamente tehnologice (unele au mai noi, altele mai vechi).

O altă problemă ar fi admisibilitatea probelor şi dezvăluirea informaţiilor. Atunci când diferite sisteme judiciare cooperează între ele, este esenţial să încheie un acord prealabil vizând cerinţele specifice anumitor măsuri investigative, acesta fiind necesar pentru o bună înţelegere reciprocă a aspectelor procedurale. Admisibilitatea unei interceptări telefonice sau a unui material obţinut în baza unui mandat de percheziţie, de exemplu, poate face obiectul unor norme în materie de probe care diferă de la un stat membru la altul. Dacă cerinţele legale naţionale pentru anumite tipuri de investigaţii nu sunt compatibile cu activităţile echipei comune de anchetă avute în vedere, atunci trebuie luată în considerare posibilitatea efectuării de investigaţii paralele sau aplicarea procedurilor tradiţionale de asistenţă judiciară reciprocă.

O altă problemă practică apărută vizează dezvăluirea informaţiilor sensibile din dosar. Cum schimbul rapid de informaţii este unul din avantajele majore ale unei JIT, membrii acesteia trebuie să ştie, de la bun început, în ce măsură şi în ce moment legislaţia naţională din statele implicate impune prezentarea unor materiale sensibile în faţa avocatului apărării şi a instanţei. Cunoştinţele de specialitate cu privire la astfel de norme naţionale sunt esenţiale pentru evitarea situaţiei în care autorităţile dintr-un stat membru sunt obligate să dezvăluie informaţii sensibile pe care autorităţile dintr-un alt stat membru nu intenţionau să le dezvăluie decât într-o fază ulterioară. Importanţa cunoştinţelor de specialitate este dată atât de impactul lor asupra procesului de judecată, cât şi de faptul că o dezvăluire făcută în mod neaşteptat poate submina investigaţii mai ample, în curs de desfăşurare într-un stat membru, şi chiar expune unele surse de informaţii la riscuri legate de viaţa şi integritatea lor corporală.

Un alt aspect referitor la dezvăluire este acela că unele autorităţi naţionale care pot deţine informaţii importante nu fac parte din JIT. În astfel de situaţii, trebuiesc încheiate acorduri clare privind modul în care informaţiile dezvăluite vor fi tratate ulterior în contextul unei investigaţii transfrontaliere efectuate în cadrul unei JIT. Autorităţile naţionale pot fi încurajate să fac schimb de informaţii sensibile numai după înţelegerea diferitelor norme naţionale aplicabile în acest domeniu.12

Alte dificultăţi ar fi:

Din cauza unor considerente geografice şi limbajul limitat, în vederea dobândirii de experienţă, iniţial ar trebui să existe o cooperare cu ţările vecine în cadrul unui JIT.

Este foarte esenţial de a antrena specialişti la nivel naţional şi internaţional cu scopul punerii în practică a instituţiei de formarea JIT pe o scară mai largă;

Într-o JIT există oameni care lucrează împreună cu un background profesional şi cultural diferit. Este important să nu se subestimeze dimensiunea umană“ a echipei pe parcursul întregului proces. Prin urmare, de la începutul operaţiunii, este necesar să se creeze condiţiile de diferite forme de comunicare: întâlniri şi discuţii, în fiecare fază a proiectului.

Concluzii

Uitându-ne pe dispoziţiile individuale de drept intern care reglementează tehnicile de investigare, cercetarea acestora ar putea arăta unde se pot face posibile ajustări. Mai mult decât atât, acestea pot arăta cum poate fi modificat temeiul juridic al echipelor comune de investigaţie pentru a le face mai eficiente. Totodată, o cercetare mai aprofundată a opiniilor ofiţerilor privind instrumentele de cooperare, tehnicile de lucru preferate şi canalele de schimb ar fi semnificativă pentru a înţelege cum JIT trebuie să fie formate pentru a funcţiona cu succes la nivel operaţional. În general, odată ce echipele comune de investigaţie diferă între politicile şi procurorii fiecărui stat, ar fi benefic să privim problemele din toate unghiurile în vederea unei instrumentări reuşite a JIT.

Echipele comune de anchetă sunt instrumente pentru asistarea şi facilitarea investigaţie specifice care implică criminalitatea transfrontalieră şi implicarea, de asemenea, construirea încrederii reciproce între statele membre. Din cauza complexităţii reţelelor infracţionale, este evident că punerea în aplicare a unei JIT la nivel european ar trebui să fie coordonat mai mult de Eurojust, împreună cu Europol. Țările care au participat deja la un JIT arată o creştere semnificativă a dorinţei de a folosi din nou JIT. Aceasta dorinţă pare a fi alimentată de încredere reciprocă, iar acest lucru înseamnă că încrederea reciprocă este esenţială pentru o cooperare mai strânsă prin intermediul unui JIT.

Chiar dacă acest instrument ar putea fi folosit mai des, toţi participanţii de JIT închise sunt mulţumiţi de rezultatul operaţiei, le consideră considerabil benefice şi sunt de acord că acest instrument contribuie la spaţiul european de justiţie penală.

Deşi, pînă în prezent, n-a fost stabilit un număr mare de JIT, trebuie remarcat faptul că toate cazurile create au avut succes şi au făcut progrese importante în cooperarea dintre state pentru a combate în mod eficient criminalitatea transfrontalieră.

1 Wolff, Wichmann & Mounier, 2009, p.10.

2 Eurojust, Raport anual 2011.

3 JIT privind Traficul de fiinţe umane cu implicarea Olandei, Marii Britanii, Germaniei şi Franţei, cu scopul de a combate traficul de copii şi femei din Bulgaria.

4 Un JIT cu privire la combaterea traficului de droguri între Marea Britanie şi Olanda, pe baza investigaţiilor efectuate de către partea britanică, dezvăluind legături puternice cu partea olandeză.

5 http://www.unafei.or.jp/english/pdf/RS_No73/No73_07VE_Kapplinghaus2.pdf

7 Art. 13(3)(a) of the EU Convention on Mutual Assistance, Art. 1(3)a Framework Decision on JITs.

8 Convenţia stabilită de către Consiliu în conformitate cu Art.34 al Tratatului UE privind asitenţa juridică internaţională în materie penală dintre Statele Membre UE.

9 Issues of business and Law Volume 2 (2010), ISSN 2029-1094.

10 https://eucrim.mpicc.de/archiv/eucrim_09-03.pdf

11 International Centre for Migration Policy and European Public Law Organization, 2010, p.97

12 Eurojust, Raport anual 2011.

Related Posts

instagram volgers kopen volgers kopen buy windows 10 pro buy windows 11 pro