Centrul de cercetare „Comunicare interculturală şi Literatură” din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, România, a organizat în perioada 6-7 iunie 2014 a VII-a ediţie a Conferinţei internaţionale „Lexic comun/Lexic specializat”. Tema propusă de organizatori pentru ediţia din acest an a fost „Manifestări ale creativităţii limbajului uman”.
Co-organizatorul evenimentului a fost Institutul de Cercetări Filologice şi Interculturale din cadrul Facultăţii de Litere ULIM.
Scopul conferinţei a fost de a pune în contact cercetători din diverse spaţii geografice interesaţi de studiul limbii şi a limbajului uman, în general, şi a creativităţii limbajului uman în special, dar şi de implicaţiile acesteia în interiorul comunităţilor lingvistice.
Mai mulţi cercetători ICFI, cadre didactice la Catedra Filologie Romanică „Petru Roşca” şi-au adus contribuţia, prin intervenţiile susţinute atât în plenul conferinţei, cât şi în secţiuni tematice.
Sâmbătă, la şedinţa plenară, vicedirectorul ICFI, conf. univ. dr. Victor Untilă a ţinut o plegere cu genericul „Proiecţii semio-logice pentru o creativitate traductologică”.
Rezumatul comunicării:
”Complexitatea lingvistică, constituită la intersecția diverselor teorii și paradigme, prefigurează numeroase fațete ale limbajului, diverse niveluri de complexitate a sensului în construcția sa și a modurilor de descriere, dar instrumentarul acestora rămâne lacunar. Organon prin excelență al relaționalului (obiect-semnificant-semnificat) semiotica pune la dispoziție modele descriptive pentru funcționarea cunoștințelor și discursurilor sociale, manifestând un caracter tot mai sistemic, integral și, deseori, creator și prescriptiv. Semio-logica analizei situaționale a lui Petru Ioan se adeverește o logică a noțiunilor care nu reprezintă simple „cărămizi ale spiritului” dar „constelații” ale acțiunii, mijloace actualizate ale acțiunii creatoare continue care caracterizează spiritul în insistența sa și în numeroasele sale aplicații în varii domenii epistemologice. Exploatând modelul semio-logic al hexadei situaționale, cercetarea noastră vizează punerea în valoare a orizonturilor semio-lingvistice ale acestuia pentru a putea postula actul traductiv ca și acțiune creatoare, situațională și interculturală prin excelență, profilând deschideri traductologice de o potențialitate integrativă și sistemică prolifică datorată acestei paradigme polivalente.”
Şeful catedrei, Ghenadie Râbacov, a vorbit despre autotraducere ca act creator intersemiolingvistic complex văzut din perspectiva bilingvismului sinergetic.
Rezumatul intervenţiei:
”Autotraducerea şi creaţia bilingvă, componente ale literaturii biglosice (termen pe care îl propunem pentru a defini totalitatea operelor scrise şi traduse în altă limbă de acelaşi autor, atfel zis literatura bilingvă autotradusă), au fost timp îndelungat marginalizate şi considerate drept activităţi excentrice. Ambele au început a trezi interesul savanţilor începând cu sf. sec. al XX-lea şi mai ales la înc. sec. XXI. Îndelungata dezagregare a traducerii autoriceşti a fost generată de perioada monolingvismului naţionalist. Chiar şi astăzi unii europeni sunt părtaşii ideii că monolingvismul este ceva foarte specific fiinţei umane. Totuşi, mai mult de jumătate din populaţia mondială este, într-o anumită măsură, bilingvă, numărul persoanelor plurilingve fiind de asemenea impresionant. Monolingvismul, care nu face altceva decât să obstrucţioneze actul creator al autotraducerii, este pe departe de a fi o normă. Iată de ce, în prezentul studiu, ne-am propus să analizăm traducerea auctorială prin prisma bilingvismului creator (termen propus de Dumitru Chioaru), care se înscrie perfect în ceea ce numim artă literară, creativitate şi „autonomie artistică” (Richard Brown). Autorul-traducător, care-şi repatriază şi expatriază scrierile, trece printr-o creaţie dedublată, fiind în acelaşi timp catalizatorul „gândirii gânditoare” (termenul lui Ch. S. Pierce). Astfel, autotraducerea devine o manieră de a gândi, de a acţiona şi de a se exprima pentru a ajunge la un act prin care traducerea este văzută în forma sa perfectă. Procesele mentale, care se produc în capul autotraducătorului, „încurajate” de dedublarea creativă inexplicabilă, par a fi rezultatul unui alt tip de bilingvism, pe care-l numim bilingvism sinergetic. Graţie acestuia, scriitorul reuşeşte să stabilească o adevărată armonizare între textul conceput în limba A şi cel scris în limba B, creând două opere originale independente şi, în consecinţă, păstrând identitatea operală a operei (termen propus de Genette). ”
Prof. univ. dr. hab. Ion Manoli şi prof. univ. dr. hab. Dragoş Vicol au prezentat o comunicare cu titlul „Creativitatea lexicală în poezia „La zid”. Între necesitatea de a spune ceva important şi kitsch”:
” Rezumatul comunicării:
Lexicul din poezia „La zid”, graffitiurile de natură socio-politică, inscripțiile-apel „pictate” pe diferite spații n-au fost supuse încă cercetărilor filologice. Comunicarea nu este decât o modestă cotribuție de a detalia noțiunea graffitiului poetic în contextul necesității de „a spune ceva important și durut” și cel al kitschului. Caracterul complex al poeziei „La zid” necesită o prudență și maximă valorizare a potențialului imaginar al acestor formule-slogane, fixate pe suprafețe și spații banale.”
Tot sâmbătă, 7 iunie, la ora 14.00, a avut loc o dezbatere pe o temă extrem de actuală: Lexicologia computerizată – preocupare majoră a centrelor de cercetare lexicografică şi lexicologică din România şi din Uniunea Europeană. Moderatori ai acțiunii au fost profesori şi cercetători de la ICFI ULIM şi de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Bucureşti.
Alţi doi distinşi profesori ai Catedrei noastre, dr. Ana Guţu şi dr. hab. Elena Prus au făcut parte din Comitetul de program al conferinţei.
Comunicările in extenso ale participanţilor vor apărea într-un volum aparte „Lexic comun/Lexic specializat”, volumul 10, 2014.
